pe 1 martie 2014 murea Alain Resnais. “L’année dernière á Marienbad” are perfecţiune neliniştitoare de cristal a unui vis de Nerval. Prin filmul lui Resnais, noul val se aliază cu noul roman, iar scriitura modelată astfel are farmecul hipnotic al unui tablou de Chirico . Imposibil de narat, imposibil de […]
Ma-ndepartez de sunet si culoare, Nici o mireasma nu ma mai imbie, Tot ce ating- sub miini se face aer, Gustul bucatelor se stinge, Atit imi e de dor de Tine, Doamne. Cum am putea ramine impreuna, Cind Tu cobori sa-Ti faci in mine cuibul Iar eu, cea de o […]
Acum o mie de ani, adică în 2009, produceam în „Monstrul fericit” (Cartier) o clasificare a alcoolurilor. Cum se fac în curând 5 ani de când alcoolul s-a lăsat de tot de mine, am zis că n-ar strica s-o revizitez. Iat-o, așadar, mai jos. Absintul, uneori bleu ca cerul, dar […]
Pentru doamna Cristina Bogdan de la Monica Pillat Aş vrea să fac o scară din cuvinte Pe care să mă sui până la Tine. Mi-ar trebui cuvinte moi ca iarba, Cu unduiri de aripi nevăzute, Cuvinte ca vestale ale tainei Purtând spre ceruri torţele tăcerii… Pe treapta cea de sus […]
2012 13 septembrie. Mergeam azi-dimineață spre redacție. La blocul-plombă de lângă hotelul Ibis (era să scriu, firește, Continental), pe lângă care treceam malaxând în gând vorbe, fraze, pagini din hormonal-abisalul epistolar al lui Brumaru, am avut deodată certitudinea că lumea s-a urâțit. Tot gândind la angelismul kinky al lui Brumaru, […]
În Austria, la un hotel fără recepționer – înlocuit de un tonomat de chei electronice cu care poți intra în hotelul plasat într-un câmp uriaș de porumb (atmosfera era ruptă din filmele fraților Coen). Butonând televizorul din hotelul austriac, am dat peste o reclamă la vodkă despre care eram asigurat […]
[Rândurile de mai jos reprezintă argumentul volumului Poezie și individuație, Tracus Arte, 2014] N-am crezut niciodată în separația dintre „eul biografic” și „eul artistic”; cea dintâi infirmare empirică a ei stă în evidența că Proust însuși o desfide atât de strălucitor, fiind fără să vrea unul dintre contraexemplele eclatante ale […]
pe o temă de Tarkovski Cum se întunecase de furtună, Se-adăposti-ntr-o casă părăsită, Cu geamurile sparte şi păianjeni Pe pânzele întinse prin cotloane. Pe când privea pustiul, prăfuirea, A început s-audă în răstimpuri Un dangăt ca de clopot pe aproape Şi căutând, văzu pe-o masă goală Un telefon uitat parcă […]
„Is dying harder than being already dead?” (Robert Lowell) Ulcerul mă trezește în pumni. Am fața umflată și gâtul uscat ca țeava unui tanc Sherman. Tusea ar strica tot cheful femeii de lângă mine dacă femeia de lângă mine n-ar fi plecat de câteva luni, înainte să se crape de […]
george bacovia bucureşti 1916 : „COPACII ALBI, COPACII NEGRI stau goi în parcul solitar: DECOR DE DOLIU, FUNERAR… copacii albi, copacii negri.” paul éluard paris 1930 : „toute la vie a coulé dans mes rides comme une agate pour modeler LE PLUS BEAU DES MASQUES FUNÈBRES. (…) LES ARBRES BLANCS […]
