Ca pânza Penelopei

Ca pânza Penelopei,
Când pleci, eu mã deşir,
Când vii, mã ţes la loc,
Iar când te depãrtezi,
Re’ncepe destrãmarea.

Modelul meu e norul,
Subţire ca un fir
Din care creşte vãlul
Alene risipit
De vântul vagabond
Ce-adunã sã sfâşie.

Acum când te întorci,
Eu prind sã mã desfac
Şi dupã ce te duci,
Mã-nnod şi mã-mpletesc
Redevenind întreagã…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *