În discursul rostit la decernarea premiului Nobel, Llosa a ținut să insiste asupra capacității literaturii de a trezi în cititori atitudinea civică și disidența, exprimându-și încrederea în puterea subversivă a acesteia: „Din peşteră până la zgârie-nori, de la bâtă până la armele de distrugere în masă […], ficţiunile literaturii au […]
Prea adesea suntem tentaţi să credem că destinul intelectualului autohton stă, inevitabil, sub semnul teribil al compromisului, turpitudinii şi indecenţei. Prea adesea ni se spune că Opera, invariabil ortografiată cu majusculă, este alibiul ce scuză cedările morale şi alianţa cu demonii istoriei. Prea adesea ni se explică, pe un ton […]
1937 15 februarie Iar au trecut lucruri mari peste mine. Despărţirea de Stello, la început din convingerea că trebuie făcută. Am înţeles că sunt lucruri care nu se rezolvă de la sine, ci numai cu violenţă, deci nu ar fi fost expresia sinceră a fiinţei mele. Ar fi fost placajul […]
1955 10 mai Dragoste, am ajuns o mare leneşă la scris. Din ziua de 4 mai, când am predat traducerea, îmi tot propun să scriu şi nu izbutesc! Evenimentul de seamă – moartea lui George Enescu; mi se pare fals să scriu „moartea”, îl simt mai viu ca oricând, liber, […]
13 mai Am o poftă mare să lucrez, să scriu, dacă n-aş fi mereu întreruptă. Moartea lui G. Enescu m-a întristat foarte. Şi totuşi îl simt prezent. Toate cuvântările, articolele îl evocă mai mult sau mai puţin. Pot spune cinstit că din cele citite şi ascultate cea care mi s-a […]
1938 19 iulie A murit Regina [Maria] noastră iubită! Mi se pare că mă despart de un prieten mare. Ce curioasă reacţie! O durere, o tristeţe, nu vie şi totuşi pătrunzătoare. Se termină o epocă mare, dintr-un punct de vedere, uşoară, din altul. Cu zâmbetul ei se duce parcă acea […]
Eric Hoffer, figură aparte a gândirii politice a secolului XX, un autodidact original (învățase singur ebraică doar pentru a nu mai pierde din esența unor psalmi care îl fascinaseră pe vremea când trăia într-un cartier sordid din Los Angeles), a început să fie cunoscut abia din anul 1951, atunci când […]
Poveştile legate de Societatea Junimea şi de membrii ei au la bază, se ştie, mărturiile a doi biografi: George Panu şi Iacob Negruzzi. Ambii au fost participanţi direcţi la celebrele întruniri ieşene din a doua jumătate a veacului XIX, unul mai puţin şi mai distant, celălalt mai mult şi mai fidel. […]
Ultima plachetă a infatigabilei Nora Iuga nu confirmă o schimbare de imaginar poetic, dar acreditează, dacă mai era nevoie, vitalismul prolific al scriitoarei octogenare. Câinele ud e o salcie (Cartea Românească, 2013) — ce titlu semnificativ prin asocierea realităților disparate! — se înscrie sub aceleași auspicii paradigmatice ca și […]
Obsesia rusă este, în cazul lui Andrei Makine, materia din care se alimentează o prodigioasă şi rafinată imaginaţie. Între Franţa şi ţara natală, Makine ţese o pânză de cuvinte şi aduce impreună tradiţii ale scriiturii şi fragmente de culori şi de memorie. European şi rus în egală măsură, Makine poate […]
