MUSICA PURITAS DOMINICA (Mozart, Concert pentru pian nr.20, partea 2, Concert pentru pian nr.21. partea 2)

Despre încercările de a explica inspirația mozartiană am mai scris, cea mai onestă rămânând cea a teologului elvețian care, după zeci de ani și sute de pagini se și ne consola cu concluzia că un cor de îngeri la comanda Atotputernicului cântă prin Amadeus; în fond întoarcerea la Creator e firească. De consemnat însă că putem vorbi de un cult dedicat lui Wolfgang Amadeus Mozart; într-o excelentă lucrare apărută și la noi (Carolyn Abbate și Roger Parker, O istorie a operei, Editura Vellant, 2019) întâlnim consemnate următoarele: „în anii 1850, celebra mezzosoprană  Pauline Viardot-Garcia a intrat în posesia partiturii operei (Don Giovanni) ce purta autograful lui Mozart. A comandat numaidecât un relicvariu pentru a o păstra cu sfințenie în camera muzicală privată, invitându-și cei mai buni prieteni să îngenuncheze în prezența ei.”(p. 116).  De consemnat că printre închinători s-a aflat și Ceaikovski – mozartian fanatic – la un moment dat, mărturisind ulterior că a simțit prezența unui „sacru obiect muzical”, ca și cum ar fi dat mâna cu Mozart. Cultul continuă incontestabil cu Friedrich Gulda, posedatul pianist obsedat să moară în 5 decembrie ca și Wolfgang; greu de spus de ce? dar Creatorul n-a fost de acord, ascunzându-și pe mai departe căile și geloziile; i-a oferit  totuși o consolare deloc de neglijat: l-a chemat la El pe Friedrich în 27 ianuarie, ziua de naștere a lui Mozart. 

Deci divina parte a doua din concertul nr.20 în interpretarea celui menționat; apoi partea a doua din nr. 21 în interpretarea serafică a  tinerei Yeol Eum Son probabil colaboratoare cu cei de Sus. Ascultând cele propuse, nu poți să nu înțelegi cultul mozartian, așa că, după mulțumiri aduse Creatorului că l-a trimis chiar și pentru puțin timp pe pământ, se poate trece la rugăciunea pentru Sfântul Amadeus.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *