și numai la mine-i tot ziuă și-n mintea mea e miercuri doar miercuri   mi-ai spus ceva  și-abia acum ecoul acelor cuvinte m-ajunge din urmă   la vama cărei lumi îți odihnești genunchii și cum din nimic tu faci pâine și o împarți acelora ce-s flămânzi   slavă ție iubitorule […]

Conform cutumei, să lămurim întâi ce „vorbim”. Verbul mandare, a încredința, a da o însărcinare, a recomanda e evident din latină căci altminteri nu ne-ar interesa. Ne vom raporta la rădăcina lui în mandatum, împuternicire, însărcinare și nu la fr. mandat sau germ. Mandat. Desigur, în multiplicitatea lor, mandatele pot […]

În mijlocul nemișcării sînt numai eu și drumul spre mine Arlechin într-un lan de secară mă ‘nclin legat cu-n brîu de lumină Se zbat clopoțeii de argint și drumul mi-l arată luna plină Într-un dans menit să înveselească, frînt, sînt numai zîmbet Doamnă… și te cînt…

Îmi e cam Aro 10 Camaro — cât despre drumuri în lucru, fumuri.

noi unde ne vom duce și când și ochii din fotografiile mamelor noastre cât timp vor jeli și după cât frig ne vor da  uitării ca pe niște detalii   alături sunt munți și războaie și dimineți și nicio promisiune de ocrotire   ne amăgim că sângele ne mustește de […]

se poate ajunge și fără parcurgerea scrierii lui Emil Cioran ci pur și simplu ca rostitor al limbii române, fără mari pretenții intelectualiste, auzind fițoșeniile unor civili dornici de afirmare herostratică. Fenomenul este atât de dinamic încât în scurt timp cele menționate nu demult (paradigmă, sustenabil, reziliență, a performa, roast, […]

Când se lasă-nsărci- nate mânătărci- le, atunci, supune-te,-n fulgere și tunete!

Comparativ cu lirica volumelor precedente, în „Dragostea cu parfum de migdale amareˮ (editura Vinea, 2022, prefață de Octavian Soviany, ilustrații de Marcel Voinea), poezia lui Mihai Firică se adâncește, își intensifică forța de sugestie și priza la real. Dacă în secțiunea intitulată „O singură aripăˮ artistul stilizează imaginea până la […]