MUSICA PURITAS DOMINICA (nocturna… )

nu necesită explicații semantice,  trimițând la liniștea nopții, la meditația profundă pe care ne-o oferă un spațiu temporal netulburat. Vom asculta deci scurte compoziții menite să redea atât calmul desăvârșit, cât și să ne transpună în el. Prin fr. nocturne, din lat. nocturnus, muzică de noapte – nocturna e în primul rând expresia sensibilității compozitorului. În 1814 irlandezul John Field începe să compună  nocturne. Vom audia nr. 4; nr. 1 apoi cu sensibila Lisa Yui. Fără îndoială Chopin rămâne cel mai „nocturn” dintre toți; întâi nocturna nr. 2 în varianta la vioară propusă de inconfundabilul  Joshua Bell; apoi tot nr. 2 în original cu Dmitri Shishkin, însă și cu Lisitsa precum o zeitate a nopții. Nu poate lipsi sensibilul Ceaikovski cu nocturna pentru violoncel interpretată de Sol Gabetta. În fine, Gabriel Fauré   cu o Nocturne dar și Saint Saëns, poate mai puțin sensibili dar totuși nocturni. Aș propune să audiem la noapte cele propuse dar marea muzică își face efectul dorit atât diurn cât și nocturn, indiferent  de fus orar estival sau hibernal.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *