Veghează-mă

Veghează-mă să Te urmez –
Drumul e drept, dar mintea are
Poieni mieroase şi păduri
Adormitoare pentru vrere.

Aş fi putut deja s-ajung…
Dar înfloreşte o zăbavă
Care mă tulbură din mers.

Petrec atâta timp privind,
Din iarbă, cum se joacă norii:
Asemeni lor sunt închegare
Şi risipire de moment.
Când stau să pier – răsare cerul.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *