te las pe linia de plutire, pluteşti : nu te scufunzi în abis, nu zbori în adâncul cerului, purtat de val aştepţi liniştit malul, oricare mal : să îţi întâmpine trupul în întregime relaxat, aproape dezintegrat, mirosind a alge, departe mereu de malul uscat. dar malul te salvează neîncetat, îţi […]
Câtă țărână sapă cuvântul în diminețile de octombrie… Tata, într-un tren marfar, vagon pentru vite, simte Cum piatra tresare în el. Spaima, piatra i se preling printre degete. Nici brândușe, nici brumă, nici arțari, Doar setea dintre dinți , Când drumul spre niciunde pare un lan însângerat. Imaginea i se […]
Aproape de el, noaptea își suprapune uitarea. O dâră de ceață îi atinge trupul. Alte lumi curbează amarul. Cel ce e mireasmă se-ntinde pe prund, Reanimă frunzișul, volutele lui. Dindărătul celui ce nu mai este Se dezlipește laguna, cuvântul. Pe furiș, drumul își urmează pașii . Cornul clipei mărunt se […]
1. reveneai mereu. după câteva secole în care reuşeam să te uit şi să-mi doresc să nu te mai întorci. reveneai. te aşezai tăcută, privindu-mă cu dragostea ta de neclintit, fără să-mi reproşezi nimic, nici timpul pierdut, nici iubirile întrevăzute, nici tăcerea prin care te chemam în vis. erai. ca […]
Seară de poezie la Timişoara la sfârşit de septembrie în frumoasa curte interioară a Casei Artelor, acolo unde a fost prima bibliotecă publică cu sală de lectură din Imperiul Habsburgic. A doua ediţie a happening-ului Klapka Jazz & Poetry a adunat laolaltă iubitori de poezie şi jazz alături de scriitorii […]
ai rămas singurul de ales. nu cel de aproape nu cel din primul vers, locuieşti chiar în altă galaxie, pe un pământ cu tigri verzi. însă tu mi-ai răspuns la toate scrisorile, la cele scrise altora, la cele pe care încă nu le-am scris… şi semănăm într-atât încât mă confund […]
trăim trăim cu spaima morţii, în umbra morţii ne naştem, cu ea de mână ne cununăm, cu spaima ei dăm naştere copilului şi ne rugăm ca nu cumva ea, moartea, să ni-l ia …. ne e teama chiar şi să gîndim ruga asta, aproape că o şoptim la urechea fiecărui […]
Scheletul pe care-i carnea noastră era din fier. Cu timpul, fierul ruginea şi rugina devenea sânge. Acum avem deja un sânge ruginiu, însă rugina îmbătrânea, ruginea şi ea, iar noi sântem sânge din rugina ruginii. Nefiindu-ne rudă directă, rugina ruginii nu mai avea nici-o ruşine faţă de noi, […]
orice aş face nu-mi pot stăpâni capul mai mult de câteva clipe după care fie îmi scapă fie uit de el şi iar începe să se mişte în toate părţile ca un iepure hăituit ce caută o ascunzătoare fără să ştie unde să ai un cap ca al meu […]
Nu plătise demult chiria proprietarul butucului. Se căta-n piaţă doar-doar îi va cădea vreun chilipir. Proprietaru -l presa, ducea mâna la frunte, – fă ceva, zicea el, mai taie şi tu un cap- două, acolo, nu-mi mai dau copiii la şcoală, soţia şi-a pierdut dintele şi amantul – […]
