Pe dealuri înspicate

Aproape de el, noaptea își suprapune uitarea.
O dâră de ceață îi atinge trupul.
Alte lumi curbează amarul.
Cel  ce e mireasmă se-ntinde pe prund,
Reanimă frunzișul, volutele lui.
Dindărătul celui ce nu mai este
Se dezlipește laguna, cuvântul.
Pe furiș, drumul își urmează pașii .
Cornul clipei mărunt se destramă.
Bezna se desparte fierbinte de el.
Doar piatra strigă de pe coama Pământului…
bizar

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *