„Încerc să înfăţişez, cât pot de echilibrat, problema alcătuirii României (din părţi asemănătoare, însă distincte). Avem o ţară (aproape) întregită. Ce am făcut însă cu ea? Ce facem cu ea în prezent? Cât suntem de capabili să înfruntăm viitorul? Să recunoaştem deschis cum stau lucrurile, altminteri nu ne vom îndrepta […]
Locul pare desprins dintr-o altă lume. La un kilometru sau doi (hai, maximum trei) ni se arată, în toată splendoarea, Muntele Sainte-Victoire. Aproape că sîntem la poalele lui. Un careu uriaş de platani stă în faţa clădirii pe lîngă care trecem ca să ajungem la mese. Sîntem îndrumaţi cu grijă: […]
O bună parte din evenimentele care zguduie neîncetat clasa politică românească pe scara justiției, a partidelor, a feluritelor relații și aranjamente, cu inflexiuni richteriene uneori, generează inutil mirare, revoltă populară celularizată și cam prost pusă în scenă – ca să evit rima cu regizată – deși o mai bună cunoaștere […]
Așteptăm să ne naștem. Țipătul de început e al victoriei în fața neantului. Efemeră, dar tot victorie. Așteptăm, cu timiditate, să mângâiem cele mai frumoase păpuși din lume. Cele mai frumoase cărți. Aerul dintre noi și ceilalți. Lumina. Așteptăm, seara, să înceapă povestea. Stăm cuminți, pe marginea patului, cu o […]
Cu fața spre ocean, un cer gri închis în partea de sus, spre orizont o dâră de lumină. Pe o bordură jerpelită de beton. Stau amândoi cu picioarele în apa sărată și privesc. Aerul e cam rece dar ei se încăpățânează să nu se apropie unul de altul. Stau așa, […]
Și viperele contemplă toamna. Sunt magnetice, silențioase. În zori, trupul meu pare Că e-n asfințit. Câtă moarte E-n gâtul ulciorului Zdrobit din întâmplare. Culeg cioburile Ca pe-un adverb spart. Le-nchid în preajma izvorului. Soarele lăcrimează. Din șapte -n șapte ani, Toamna îmi curăță vorbele de cenușă. Colinele din mine seamănă […]
Ceea ce surprinde și uluiește printre multe altele în acest tulburător an al centenarului Țării, e faptul că, deși nici trei luni pline nu mai sunt până la măreața dată, nu există încă un plan clar de sărbătorire, un desfășurător convingător în această direcție; dar poate că nici nu e […]
În ultimii 20 de ani, îmi spune, au fost foarte puține săptămînile – doar cîteva, de fapt – cînd le-a avut pe toate acasă. Pe peretii casei domniei sale din Brad. Sigur că îi place să le aibă lângă sine, în imediata sa apropiere, dar ”nu, lucrările nu sunt arestate […]
Horia-Roman Patapievici și cel mai important scriitor columbian al momentului, Juan Gabriel Vásquez, în primele două zile / Mihai Șora, în ultima seară a Festivalului / Cea de a VII-a ediție a Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara: 23-27 octombrie 2018, la Muzeul de Artă (Sala Barocă) și la Galeria Calpe […]
Sintagma latină nu-mi aparține ci este a ilustrului Flaccus (Horatius), cu referire la creațiile unor poeți, scriitori prin extensie, care, prin îmbinări cel puțin stranii, dau naștere unor monstruozități, unor „înfățișări deșarte”; asta și în numele unei libertăți de creație care, spune Horatius, trebuie să existe dar cu niște limite […]
