probează indubitabil că avem o vocaţie a trimiterilor (şi) … în inferioritate, în funcţie de cerinţele momentului şi fără legătură cu esenţa realităţii, dacă aceasta chiar există. SUS mult mai rar, deși perechea e latină.
Marile manifestaţii în cadrul cărora cineva e trimis imperativ Jos sunt întotdeauna astfel organizate încât cei care scandează, să o facă mai mult sau mai puţin conştient. Fenomenul e clasic accentuându-ne latinitatea. Tacitus relatează că anume imperatori, din categoria ticăloşilor inteligenţi (nimic nu e mai rău decât ticălosul prost), prin (ser)viciile abilitate şi cu concursul găştii civile circumstanţiale, organizau manifestaţii de revoltă ale vulgului; spre pildă se striga Ad leones! (La lei cu ei!) Jos creştinii!, deşi trei sferturi dintre urlători nu ştiau despre cine este vorba; dar, cum spune înţeleptul Vergilius „Nimic nu se răspândeşte atât de temeinic precum zvonul rău”.
În Evul Mediu acelaşi gen de prostie colectivă ia forma Moarte vrăjitoarei! sau oricui nu era conform cerinţelor vremii; arderea pe rug era un spectacol adorat de popor. Aici primim o bilă albă, căci isteria respectivă n-a prea prins la noi. Conducătorii noştri n-au fost însă străini de spectacolele de sunet şi scurtare; Ştefan cel Mare și Sfânt (de la o vreme) mai organiza câte un Jos trădătorii! cu cei neagreaţi, spre satisfacţia poporului slăvitor de Domn: „Trăiască Măria Sa, Vodă Ştefan!”. Alexandru Lăpuşneanu reuşeşte o impecabilă regie (cel puţin în variantă literară) în a face gloata să ceară „Capul lui Moţoc…”, echivalentul lui Jos Moţoc!, uşurându-şi intenţia şi primind aprecierea celor „proşti dar mulţi”: „Trăiască Vodă Lăpuşneanu!”
În flecarul secol al XIX-lea, (precum în cele care îi urmează), „mărginiţi într-o superficialitate fatală, cu mintea şi cu inima aprinse de un foc prea uşor, tinerii români se întorceau şi se întorc în patria lor cu hotărârea de a reproduce aparenţele culturei apusene…” (Titu Maiorescu, În contra direcţiei de astăzi în cultura română), iar printre primele semne sonore ale excitaţiei carpatine este Jos tirania!, sau, mai personalizat Jos tiranul!; s-a vădit însă curând că la nivelul poporului era prostie, iar la cel al agitatorilor – spirit şi interese de gaşcă. Unii ploieşteni încearcă timid chiar un Jos regele!, dar încă nu era vremea pentru aşa ceva căci aranjamentele mergeau în altă direcție.
În secolul XX adverbul imperativat e la mare folosinţă şi adresat când unora, când altora, adică într-o mirabilă alternanță jos – sus!; probând o extraordinară capacitate de a „întoarce armele”. Urmând exemplul conducătorilor săi, poporul protestatar, în număr apreciabil trece cu aceeaşi indignare de la Trăiască regele! la Jos monarhia!, Jos regele! şi, apoteotic, la Trăiască republica! (evident populară). Perioada proceselor politice readuce formula Jos trădătorii! (şi chiar Moarte trădătorilor!) urlată în mod cert şi de cei care îi votaseră nu demult, căci prea erau mulţi şi cam săraci cu duhul în esenţă. Alte formule pe aceeaşi temă răcnite în neştire: Jos fascismul, Jos cu pretorul fascist (asta pe plan local, desigur), Jos America, Jos înarmarea, Jos cu bomba nucleară (au şi ajuns jos câteva, noroc că nu la noi…), Jos exploatatorii, Jos chiaburii, Jos speculanţii, Jos imperialismul, Jos colonialismul… şi foarte multe altele dovedind puternica vocație a în-josirii.
Cu toate acestea, recurenţa lui Jos n-a fost parcă niciodată atât de strălucitoare ca după 1989. Începând cu Jos cel pe care-l aplaudaseră cu o zi înainte (foarte mulţi cu sinceritate) şi continuând cu toate instituţiile Statului şi cu persoane reprezentând clici antagonice (până la un punct…), nimic şi nimeni n-a scăpat de direcţionarea în… jos, ceea ce nu s-ar putea zice că era un semn al progresului, dar, probabil că pentru a începe o ascensiune era nevoie de o coborâre luciferică, adică precum a Luceafărului.. Din păcate, în spiritul înaintaşilor paşoptişti, aleșii de după 90 se arată atinşi de o „rătăcire totală a judecăţei ” (Maiorescu), fie şi prin aceea că lumea începe şi trebuie să se termine cu ei, adică tot la 4-5 ani. Și ajungem la morbida dorință a politicienilor români de a schimba periodic Constituţia Ţării, dovedind „lipsa de orice simţire a necesităţii acestui fundament în public” (Maiorescu, la 1868). Dacă începutul a fost cum a fost, nici continuarea nu poate fi altfel. Suntem în mod cert ţara europeană cu cele mai multe revizuiri (adică schimbări) de imnuri, de simboluri naţionale, de constituţii, de sărbători naţionale, de legi, pe secol sau chiar demisecol pătrat. Până la urmă, schimbarea Constituţiei echivalează cu Jos constituţia!
Regretabil dar și periculos e faptul că JOS, prin criticismul isteric și parșiv al mediei, ajunge să pună sub semnul întrebării Statul cu întreaga sa structură; în ritmul acesta nu este exclus să se ajungă la Jos Statul!!!, ceea ce ar pune însă două probleme: către cine s-ar mai îndrepta contestațiile și smiorcăielile vulgului protestatar și din ce ar mai viețui analiștii și mediaticii??? Totuși, să credem în continuare în lecția romană; creatori ai celui mai puternic Stat din istorie, străbunii ne învață că Respublica nunquam deficit, adică Statul nu pier(d)e niciodată.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
