Există o anume discreţie a fericirii: este acea discreţie care împiedică dezvăluirea abruptă şi cultivă, tenace, simplitatea calmă a sentimentelor. Există o anume discreţie a fericirii: este acea discreţie ce domesticeşte timpul şi dăruieşte celor care o cunosc seninătatea împăcării cu moartea ce va veni. Există o anume discreţie a […]
Moartea instituie o graniţă a intimităţii. Iar textul care se scrie despre cei care nu mai sunt traversează, delicat şi timid, linia pe care omul o mai poate trece doar în clipa în care corpul trecător dispare, spre a lăsa loc substanţei amintirii. Moartea instituie o graniţă a intimităţii şi […]
De câte ori revin, pe aceste cărări ale dorului, spre locul de unde toate au inceput, revăd camera din faţă a casei noastre din Focşani, Alexandru Golescu numărul 12: de undeva, de foarte departe, presimt contururile unor umbre şi am în nări, din nou, parfumul de levănţică ce orna, sinbolist, […]
Tempus fugit. În situații normale așa o fi. Timpul ne alunecă printre degete, oricît de strîns l-am ține în căușul palmei. Ocolim prezentul pentru a putea trăi în viitor, acel tărîm al tuturor posibilităților unde planurile se împlinesc și ființa ni se întregește. Mereu în mișcare, ne balansăm precum un […]
În romanul de dragoste pe care îl închipuie aceste pagini stângace şi tandre există, întotdeauna, un loc în care umbrele se adună, ca într-un delicat conclav de spectre călătoare. În romanul de dragoste pe care îl visez, pentru a-l scrie , apoi, în fereastra acestui calculator, există, întotdeauna, lumina blândă […]
Dragostea de dincolo de moarte este un anotimp al doliului şi al reîntâlnirilor. Tot ceea ce a nu a putut să se întâmple, în viaţa noastră împreună, se întâmplă acum, de parcă în lungile noastre conversaţii himerice am duce mai departe un fir care nu se poate întrerupe. Tot ceea […]
Ce sunt aceste rânduri decât nişte mesaje pe care un vânt de mare le va duce spre larg? Ce sunt aceste rânduri decât nişte zmee pe care le va primi cerul, pentru a le preface în nori? Ce sunt aceste rânduri decât nişte scrisori pe care mâna mea le aşterne, […]
A fost odată ca niciodată : toate aceste pagini nu pot începe decât din acest colţ al amintirii. A fost odată ca niciodată şi mă adâncesc in visele pe care le visez în fiecare noapte, spre a urca, dimineaţa, către zilele pustii. A fost odată ca niciodată şi o pot […]
Gramatica e imprudentă. Norii sunt tot mai nori. Caut rămășițele uni popor. Ogorul pierdut. Întâmplări cu table, Cu planuri inverse, Cu trasee libere. Ele sunt verzi, tăioase. Leneșe, levantine. Ceasornicul e tot mai singur. Amintirile sunt praf În creuzete vechi. Un prund robust Se duce la vale. Tolănite stau zilele […]
în poemul meu e povestea de mîine nu te căuta în cuvîntul lui nu-i despre tine, nu-i despre nimeni cunoscut trebuie să aştepţi să treci pragul unei noi dimineţi, să îmi cunoşti noile poveşti şi apoi să-ţi aminteşti ziua care a venit deja am plecat demult din ea, rămîi singur […]
