Mi-o închipui pe mama, adeseori, în viaţa ei de dinainte de mine, de parcă aş fi spectatorul solitar al unei săli de cinematograf: în faţa mea, pe ecran, se deapănă destinul ei şi de undeva din acest destin aştept să mă ivesc şi eu, asemeni făpturii de fum ce pluteşte […]
Şi poate că adevărata dragoste rodeşte abia după moarte, ca şi cum tot ceea ce a fost efemer şi frivol în vieţile noastre se duce, alungat de vântul aspru al durerii. Şi poate că adevărata dragoste rodeşte abia după moarte, ca şi cum viaţa care ne-a rămas inainte nu este […]
De demult, foarte de demult, pe când încă se mai ridica casa noastră din Focşani, strada Alexandru Golescu numărul 12, cu largile ei temelii, menite să dureze generaţii, înfiptă în soliditatea burgheză şi provincială la care aspirau ziditorii ei, mă gândeam cum ar fi arătat viaţa mamei dacă anii de […]
Înainte de a fi Focşaniul meu, Focşaniul a fost al mamei mele şi al părinţilor ei. Iar această continuitate îndrăgostită face parte acum din mine, ca şi cum ar fi rămas unica mână cu care o mai pot atinge şi unica voce cu care o mai pot convoca, ca umbră […]
Nu mai simt parfumul de nuc atât de puternic. Odată cu trecerea anilor, nu-i mai numeri, nu îți mai simți parfumul. Sunt inundată de atâtea mirosuri, vise, senzații care nu sunt ale mele, dar le primesc și mi le însușesc cu drag. După o sută de ani, scârțâi din toate […]
Există o anume discreţie a fericirii: este acea discreţie care împiedică dezvăluirea abruptă şi cultivă, tenace, simplitatea calmă a sentimentelor. Există o anume discreţie a fericirii: este acea discreţie ce domesticeşte timpul şi dăruieşte celor care o cunosc seninătatea împăcării cu moartea ce va veni. Există o anume discreţie a […]
Moartea instituie o graniţă a intimităţii. Iar textul care se scrie despre cei care nu mai sunt traversează, delicat şi timid, linia pe care omul o mai poate trece doar în clipa în care corpul trecător dispare, spre a lăsa loc substanţei amintirii. Moartea instituie o graniţă a intimităţii şi […]
De câte ori revin, pe aceste cărări ale dorului, spre locul de unde toate au inceput, revăd camera din faţă a casei noastre din Focşani, Alexandru Golescu numărul 12: de undeva, de foarte departe, presimt contururile unor umbre şi am în nări, din nou, parfumul de levănţică ce orna, sinbolist, […]
Tempus fugit. În situații normale așa o fi. Timpul ne alunecă printre degete, oricît de strîns l-am ține în căușul palmei. Ocolim prezentul pentru a putea trăi în viitor, acel tărîm al tuturor posibilităților unde planurile se împlinesc și ființa ni se întregește. Mereu în mișcare, ne balansăm precum un […]
În romanul de dragoste pe care îl închipuie aceste pagini stângace şi tandre există, întotdeauna, un loc în care umbrele se adună, ca într-un delicat conclav de spectre călătoare. În romanul de dragoste pe care îl visez, pentru a-l scrie , apoi, în fereastra acestui calculator, există, întotdeauna, lumina blândă […]
![](https://www.lapunkt.ro/wp-content/uploads/2020/11/banner_interviu_Alina_Gherasim.jpg")
