În lunile de după moartea ta un impuls la fel de puternic precum cel din mişcările viselor noastre m-a somat, muzical şi himeric, să revin către Cehov şi paginile sale. Şi astfel, abandonând notiţele mele, am revenit, alături de tine, pe acest tărâm cehovian, a cărui muzică delicată am învăţat […]
Această intensitate a viselor care mă înconjoară, în fiecare noapte, este un semn al dorului ce palpită, fără ca nimic să îl poată stinge, fără ca nimic să îl poată alunga, fără ca nimic să îl poată împinge în fundalul unei existenţe ce se confundă, din ce în ce mai […]
Atunci când glasul tău începe să răsune din ce în ce mai îndepărtat, asemeni unui ecou prelungit prin camerele casei adâncite în fumul tăcerii, este nevoie să revin în adâncul de vis, pentru ca toate cuvintele pe care tu le-ai rostit vreodată să se înalţe din nou, ca eliberate din […]
Destinul naşte, uneori, o stranie primăvară ce răscumpără încremenirea de negură şi de plumb a anilor sterpi ,ca şi cum tot ceea ce nu s-a putut îndeplini până atunci izbucneşte, asemeni unui ţipăt de floare primăvarătec şi pur. Destinul le dăruieşte celor care au îndurat îngăduinţa de a poposi pe […]
Tinereţea este asemeni unei zile de toamnă al cărei amurg se topeşte în noapte, catifelat: dincolo de biologie, dincolo de timp, dincolo de trup, ea trăieşte ca un parfum ce se încăpăţânează să întârzie în camerele pe care tu le-ai străbătut. Tinereţea se gravează în obiecte şi în noi, ca […]
Morţii nu mai pot îmbătrâni: eliberaţi de lestul propriei lor cărni trecătoare, ei alunecă prin aerul saturat de iubire ca printr-o poartă înmiresmată, încărcaţi de energia ce creşte din amintirile care îi urmează dincolo de prag, asemeni unei trene de stele căzătoare. Morţii nu mai pot îmbătrâni: eliberaţi de frică […]
Am vândut cazanul de țuică. Avea mult mai mulți ani decât mine și fusese al bunicului care a contribuit la fabricarea lui. Mama m-a rugat zilele trecute să îl postez pe internet, la mica publicitate pentru că, de vreo doi ani, nu mai fusese folosit și poate i-ar prinde bine […]
A fost odată ca niciodată: aceste cuvinte de început ale poveştilor ce au fost de demult revin în acest text, la fel cum revin, parfumate, spre mine, adierile clipelor atinse de făptura ta. A fost dată ca niciodată: şi poate că nimic nu transcrie mai direct şi mai dramatic decât […]
Atunci când închii ochii şi încerc să te visez, ceea ce se naşte în micul teatru al reveriei este imaginea ta desenată pe fundalul mării de septembrie: destinul îşi are căile sale pe care raţiunea noastră nu le poate bănui şi acest surâs melancolic înconjurat de ape este cel din […]
Sunt clipe în care aproape nu mai pot discerne între cele două fiinţe care vin să mă locuiască, sunt clipe în care privirea ce alunecă peste lume nu mai este a mea, ci a ta, sunt clipe în care mâinile ce îmbrăţişează florile crescând în lumina verii plăpânde sunt mâinile […]
