Orașul îți disciplinează visele de cum se lasă noaptea visele bântuie prin oraș își aleg oamenii orașul însă nu doarme și ordonează el visele pentru cine sunt anumite vise pentru cine sunt coșmarurile uneori te prinzi de asta și îți spui (ai făcut-o și tu) Vei fugi din oraș! îți […]
În primavara anului 1989 puțini români puteau să-și imagineze că regimul comunist nu este etern. Înainte de a îndrăzni măcar să visăm la prăbușirea lui Ceaușescu se aniversau două secole de la revoluția franceză. Posturile de radio occidentale care emiteau în limba română încercau să creioneze o atmosferă de sărbătoare […]
unele fete se privesc în oglindă arcuindu-și ochii ea, fata cu părul negru, se privește în oglindă căutându-și cancerul azi vei fi operată pe creier i se spune jumătate din amintirile tale se vor evapora te vom inactiva genetic șansele sunt aproape zero ea se privește și mai atentă […]
Undeva, pe o stradă ce doarme în lungile amieze de vară, străjuită de un soare care luminează, egal şi senin, se află ruinele celei mai frumoase grădini pe care am cunoscut-o , vreodată. Nimic nu mai aminteşte, astăzi, de vechiul ei contur. Merii au fost tăiaţi, trandafirii au fost evacuaţi […]
Azi se implinesc 100 de ani de la nasterea mamei mele. Mi-a dat nastere de doua ori: prima oara, pe 4 iulie 1951, la Brasov. A doua, cand a garantat plecarea impreuna spre Spania in 1981. Eu am ramas la Paris, ea s-a intors in cosmarul dictaturii lui Ceausescu. Dupa […]
Ne gândim adesea că greşelile din trecut sunt un fel de rateu complet, un „nimic bun” şi un „rău absolut”, ceva iremediabil trist. (În acest articol mă refer mai degrabă la percepţia proprie despre greşeli şi vieţi trecute, nu la ce am făcut poate rău altora şi ar trebui reparat). […]
Aveam patru ani şi nu ştiam să scriu. Pe vremea mea copiii nu erau precoce, astăzi de la doi ani ştiu să manipuleze computerul. Fratele mai mare, Toma, se pregătea să intre la şcoală. Eram obişnuită ca din resturile hainelor mamei să mi se facă şi mie o rochiţă, drept […]
La barieră se isprăvise caldarâmul şi o luam pe şleau cu roatele în noroi până la buceá, caii la pas şi surugiii croindu-le cu bicele la dungi beşicate pe spinare. După patru ore de răcnete şi înjurături, cruci şi răscruci, sfinţi şi evanghelii, pe la opt seara intram în curtea […]
Nu era corect să reduci un om la tăcere doar pentru că tu nu mai aveai ce să (îţi) spui. Dar despre asta oamenii învăţau foarte rar, spre deloc, pentru că oricum, miza era să ne spunem toţi la un loc poveştile, fără să fim neapărat unul în naraţiunile altuia. […]
„Se duse la biserică, se plimbă pe străzi, s-a uitat la oamenii care se grăbeau încolo şi încoace, i-a mângâiat pe copii pe cap, le-a pus întrebări cerşetorilor, s-a uitat jos în bucătăriile caselor şi sus la ferestre şi a descoperit că totul putea să-i facă plăcere”. (Charles Dickens, O […]
