Pictorul, poetul și memorialistul George Tzipoia a publicat de curând, cu sprijinul ICR, o impresionantă și bogat documentată carte, însoțită de prețioase imagini despre familia sa și despre prietenii care i-au luminat existența. Scrisă cu talent și nostalgie, cartea îl conduce pe cititor în genealogia familiei, apoi în ambianța casei […]
Au fost sau n-au post- modernități- le-ți gheții?!
cu o etimologie probabilă din provensalul clarin, un fel de oboi primitiv, a fost inventat în Germania pe la 1690. Forma în care îl cunoaștem azi se datorează francezului Hyacinthe Klosέ, clarinetist, profesor la Conservatorul din Paris în secolul XIX. Inițial un instrument „debil”, nedefinit, clarinetul a fost în atenția […]
Ce față are filmul maghiar? Cea cu afișul Fiului lui Saul, adică fața arhicunoscută a lui Géza Röhrig? Sau poate fața lui Jenő Janovics, despre care a fost azi un eveniment la Institutul Maghiar de la București? Eu am ales totuși fața spiritualizată a regizorului István Szőts care are în expoziția atașată […]
Cât de mare trebuie să fie îndoiala dacă intri în catedrală doar când e mult prea pătrunzător frigul de-afară? Iarna te face să-ţi aminteşti că întotdeuna cea mai apropiată rubedenie îţi este cămaşa iar turul gros al nădragilor trebuie să-ţi fie mai credincios decât toţi prietenii cu care ai […]
Prozator, eseist, istoric, traducător, DANIEL VIGHI s-a născut la 9 octombrie 1956, la Lipova, județul Arad. A absolvit Facultatea de Filologie, secţia română-franceză, Universitatea din Timişoara (1980) și a obținut o Bursă internaţională de cercetare şi creaţie, Akademie Schloss Solitude – Stuttgart, precum și titlul de Doctor în filologie (1997). A fost […]
Robert Creeley Cum se spune Întins pe-o iarbă moale sub un copac, priveam două ciocănitoare fericite de- ranjate de prezența mea. Și de ce nu, m-am gândit în sinea mea, de ce nu. Robert Creeley (1926-2005) a fost unul dintre cei mai importanți […]
atât de ușor mă voi scutura mai ușor decât floarea de mac așezată în vază atât de curând mă veți crede un punct străbătut de nervuri undeva la mijlocul unei funze atât de simplu va fi să mă desprind de pământ ca de o piele ce nu-mi mai […]
Dintre toate cărțile citite de subsemnatul în ultima vreme, Cabinetul albastru (o veritabilă colecție de stări, trăiri și senzații, dar și o modalitate originală, autentică de a privi lumea/existența de la fereastra sufletului), pare a fi cel mai fericit caz de ,,autoretrogradare”, de autoplasare într-un univers romanesc, de întoarcere către […]
O serie de evenimente probând contrariul generării mentale, adică degenerarea, sunt cu atât mai surprinzătoare cu cât vizează distrugerea unor opere de artă, statui, tablouri și – cine știe, poate curând… – edificii. Și mai surprinzător e faptul că măsuri punitive nu prea se iau împotriva juvenililor descreierați; greu de […]
