Am scris cu greu acest articol. De fapt, l-am lăsat într-un document pe calculator de pe la începutul verii, iar acum e cam toamnă de ceva vreme. Mi-am schimbat și calculatorul și despre rușine tot nu am publicat. Cumva, mi-a fost rușine…de rușine. Rușine! Off… E un sentiment foarte, foarte, […]
îi spune parșivul mitropolit Doamnei lui Lăpușneanu, îndemnând-o cu fățărnicie să „completeze” actul de deces al lui Vodă care fusese și „crud” dar, pare-se nu suficient, adică incomplet. Cum să pricepem însă raportul dintre caracterul cumplit al lui vodă și cruzimea sa incompletă totuși, având în vedere finalul său? Ca […]
Prea puțin cunoscută la noi, în pofida valorii și a multiplelor sale întrebuințări, legea constructală constituie obiectul demonstrației recentului volum Fizica vieții. Evoluția pretutindeni, de Adrian Bejan (Editura Humanitas, 2020). Determinismul ei termodinamic, mai degrabă holistic și optimist-predictiv decât reducționist sau fractalic-descriptiv, se manifestă în răspărul biomimetismului și a fatalismului […]
măștile de după cortină sunt doar chipuri de închiriat le purtăm la nevoie ne salvează pe moment ne trimit în altă dimensiune mai curajoși mai străini într-o zi teatrul a scos la vânzare recuzita cumpărătorii de măști au înființat un club privat […]
De sub pleoape uitătură cerul tremurat în ape ochilor oglinda fură Curge laptele din dinți, printre buze răsfirate Amețită de lumină roșu, umedă, fricoasă, scapă de pe vîrful rece vorba.. care nu ne trece Moi ca melcii mîngîieri de pui de șarpe varsă lacrimile verzi, De tăiș sculptat în frig […]
Boris Focșa, regizor și creatorul Teatrului Infinit, povestește și detaliază în cadrul unui interviu biografia și geografia sa spirtuală care l-a condus spre domeniul teatrului, inspirat de Emil Loteanu și idealurile sale. ”Teatrul trebuie să fie și un psihoanalist foarte fin și să vină, realmente, în ajutorul oamenilor. Prin limbaj, […]
Mi-era atât de dor de-ai mei, C-am vrut să-mbrățișez pământul În care ei s-au risipit. Cum stam lipită de țărână, O tresărire din adânc, Pe negândite, mi-a răspuns. Din pomul care mă umbrea Căzu o inimă ca iasca În palma mea, încă bătând, Cu pâlpâiri tot mai firave. „Arată-mi calea”, […]
Seara pe Dune Nokia tune ce omertà ne-ar coperta!
nu poate fi indiferentă mai ales dacă e vizibilă la un personaj precum Carol cel Pleșuv. Atâta doar că nici azi nu e clar dacă e o poreclă malițioasă a contemporanilor săi (portretele de epocă îl înfățișează fără… hibă) sau o aluzie la faptul că o vreme ar fi fost… […]
James Merrill Țara a o Mie de Ani de Pace lui Hans Lodeizen (1924-1950) Aici vin toți să moară Coerenți ca într-o a patra limbă vorbită. Însă pentru un tânăr care nu era încă de-a lor Ce nebunie era să trebuiască să minți Orb de […]
