Caritas Wissenschaft

Cât de mare trebuie să fie îndoiala

dacă intri în catedrală

 doar când e mult prea pătrunzător 

frigul de-afară?

 

Iarna 

te face să-ţi aminteşti 

că întotdeuna 

cea mai apropiată rubedenie 

îţi este cămaşa

iar turul gros al nădragilor 

trebuie să-ţi fie mai credincios 

decât toţi prietenii

cu care ai petrecut vara sub umbrare.

 

Fluierând prin piaţa uriaşă din faţa domului

te întrebi 

dacă bunătatea

are vreun rost,

Dacă orbii, surzii, ciungii şi nebunii oraşului

ar putea ţine minte mai mult de două zile 

sacul de merinde, cozonacii

şi bidonul de vin acru, trezit.

 

Când tramvaiele prind viteză

Şi urcă podul

Un prieten de demult

Ajuns în grabă statuie 

Strecoară înserării un  zâmbet înţepenit.

 

Gerul se mai domoleşte spre amiază,

clopotele stârnesc din arbori porumbeii. 

Drumul spre casă 

s-a scurtat cu un vagon de dorinţe.

E duminică şi mâinile mamei

atâtea lucruri bune au pregătit…

 

                                                  (Din vol. Piersica romană, 2020)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *