Mai scrieţi de mînă? Cît de des? Cum anume s-a modificat scrisul dumneavoastră de mînă, după aparţine maşinii de scris şi a computerului? Mai scrieţi scrisori clasice – pe hîrtie, cu stiloul, pixul ori creionul? Rar, din ce în ce mai rar Ar fi trebuit să scriu cu stînga, să […]
Foarte, foarte rar mai scriu de mână. Până să apară PC-urile şi mai apoi laptopurile si feluritele tablete, băteam la maşină tot ce era text de publicat (traduceri, eseuri, interviuri, reportaje etc.). Aş putea aduna mii de dactilograme în cei aproape 40 de ani de când lucrez în presa culturală. […]
Mărturisesc, cu un sentiment acut de vinovăţie, că scrisul de mână e cumva secundar. Mare parte a procesului de scris se petrece cu ajutorul tastelor, iar la scrisul de mână recurg atunci când fişez, mă documentez. Am nevoie de şantier de lucru, iar atunci laptopul pare a nu fi îndeajuns. […]
Când vreau să văd pe cineva scriind de mână, dau fuga la părinţi. Deşi sunt oameni cu şcoală, nu au nici măcar maşină de scris, darămite computer. Tot ce scriu le iese de sub creion sau pix, indiferent dacă e vorba de-o listă de cumpărături sau de numele şi telefonul […]
Nu mai scriu decât la computer şi cred că vitezele cu care scriu la computer m-au desprins de persoana întâi. Jurnalele pe care le-am publicat sunt, din acest motiv, lămuritoare: într-un anumit moment apar personaje imaginare „care ar fi putut să fie”. Evenimentele adăugate fac parte dintr-un „bun simţ” al […]
Într-o povestire1 dintr-un volum apărut acum câţiva ani la editura Cartea Românească, două personaje poartă următorul dialog: „– Şi cine este, mă rog frumos, acest Leonid Dimov? – Până acum câteva săptămâni n-aş fi putut să-ţi răspund nici la această întrebare. Dar acuma ştiu. Dimov este un mare, un foarte, […]
Relaţia care-i va aduce lui Dimov liniştea şi mediul propice pentru creaţie va începe în 1958: este vorba despre Ana-Marina Pâcă, soţia, la acea dată, a poetului Teodor Pâcă. Întâlnirea cu Marina vine după o altă perioadă grea din viaţa poetului: încarcerarea, timp de două luni şi jumătate, la Jilava, […]
Câteva teme sunt definitorii pentru universul liric al lui Dimov: în primul rând, călătoria, o supra-temă ce acoperă întreaga creaţie dimoviană; apoi, sexualitatea, gastronomicul şi moartea. O lectură integrală a operei dimoviene „scoate” la suprafaţă aceste trei teme, ce revin obsesiv, separate sau amestecate. La Dimov, dorinţa erotică, actul sexual, […]
din volumul Dialectica vârstelor, 1977 I Dac-aş sta să număr, De vreo cîteva stagiuni aveam acelaşi număr La circul din localitate (Altminteri, făceam cam de toate). Neaplaudat sistematic Deși era acrobatic numărul meu venea după o dresură de pachiderme Intram – contorsionându-mă ca un vierme – În arena cu două […]
Lui Hagi Murad i se îngăduise să se plimbe călare în apropierea oraşului, dar neapărat însoţit de o escortă de cazaci. În Nuha erau vreo cincizeci de cazaci, dintre care zece fuseseră desemnaţi să slujească la comandament. Iar celorlalţi, dacă ar fi fost trimişi să l escorteze pe Hagi Murad, […]
