Spre seară am spintecat aerul ca două rachete, călare pe bicicletele Kenzel şi Mifa. Îmbătaţi de mirosul de tei, caprifoi, iasomie, ca două săgeţi am zburat pe străzile Eneas, Glad şi Cozia, între cei doi poli ai oraşului, Observatorul astronomic şi Centrul seismic. De parcă nu ştiu cine ne-ar fi […]
Aş mai fi putut s-o lungesc cu chicoteala şi veseleala dacă aş fi descris cum a decurs aniversarea mea rotundă, la care am invitat douăzeci şi cinci de prieteni şi unde am reprodus la scară o petrecere pentru nişte copii de şase ani (căci zeroul din coadă nare nici o […]
Ştiu precis că o singură dată în viaţă mi-ar fi plăcut să fiu un fel de Brăteasca-Voineasca. Dar înainte şi după – nu. Se întîmpla în vara lui 1980 şi băteam oraşul Tîrgovişte în lung şi-n lat alături de Mircea Horia Simionescu şi de Radu Petrescu. Poate o să scriu […]
Pentru că, începînd din 1980, ţin un fel de agendă-jurnal şi deci mie foarte uşor să reconstitui cam ce-am făcut (e drept, nu chiar în fiecare zi), cel puţin sărbătorile se decupează uşor. Am luat la rînd Crăciunurile din ultimii treizeci şi trei de ani, aşa cum le-am prins în […]
Nici microdecorul din hotelul Pekin, camera 457 nu-i uşor de reconstituit în cîteva cuvinte. Totuşi : cameră uriaşă, pat cît de patru persoane, cu baldachin de brocart galben, ca şi draperiile de la geamuri, birou imens, cu telefon şi lampă de 1 metru, cu abajur, pe un picior gros din […]
Foarte, foarte rar mai scriu de mână. Până să apară PC-urile şi mai apoi laptopurile si feluritele tablete, băteam la maşină tot ce era text de publicat (traduceri, eseuri, interviuri, reportaje etc.). Aş putea aduna mii de dactilograme în cei aproape 40 de ani de când lucrez în presa culturală. […]
Suferinţe târzii În 1973, când îi scrie lui Mirko Kovač din Franţa, Danilo Kiš n-ar trebui să aibă, la o primă, grăbită vedere, prea multe motive de nemulţumire: e, la nici 40 de ani, unul din cei mai cunoscuţi scriitori contemporani de limbă sârbă. Îi sunt deja tipărite cinci romane, […]
