Ce înseamnă cuvîntul : „terchea-berchea“ ? Pe parcursul a doi ani de editare a Jurnalului am folosit de vreo două-trei ori cuvîntul „terchea-berchea“, puţin cunoscut, şi am primit cîteva întrebări din Moscova şi din gubernie : „Ce înseamnă acest cuvînt ?“. Îmi ofer scuzele că n-am răspuns nimănui pînă în […]
Mici tablouri Vară, vacanţă ; praf şi arşiţă, arşiţă şi praf. E greu să rămîi în oraş. Toţi s-au împrăştiat care încotro. Zilele acestea, era să mă apuc de lectura manuscriselor adunate în redacţie… Dar la manuscrise mă voi referi mai tîrziu, deşi am ce spune despre ele. Vreau aer, […]
Daniela Raţiu: Ne aflăm într-o cafenea din Timișoara, cafeneaua este de altfel locul unde tu scrii, oriunde te-ai afla. Știu că este ritualul tău de ”lucru”. Cum poţi scrie înconjurat fiind de oameni? Există clișeul potrivit căruia scriitorul de regulă se închide în camera lui, se securizează, asta ar fi […]
La treizeci de ani de la moarte, Truffaut rămâne imaginea însăşi a cinematografului în căutarea scriiturii care să îl exprime. O dată cu Truffaut, “ noul val “ redefineşte arta şi educă privirea. Posteritatea lui Truffaut are substanţa cadrului de film ( Ioan Stanomir)
Antoine Doinel- bizar, jucăuş,lunatec, histrionic şi tandru. Geniul lui Truffaut acordă cinematografului maturitatea sa vizionară.
Dragostea nu poate fi domesticită la Truffaut. Ea este, în “ Jules et Jim”,forţă care sfarămă destine şi aduce cu sine moartea. Arta lui Truffaut este, în această capodoperă, un balet tragic între graţia jocului şi atracţia abisului.
Personajele feminine ale lui Truffaut sunt alcătuite dintr-o substanţă unică. Teribile şi fragile, ele merg, până la căpăt, fără să ezite. Isabelle Adjani este una dintre acele tragediene care oferă cinematografului o efigie a iubirii şi obsesiei. Coborârea în nebunie este ultimul prag.
Omagiul adus fimului, “La nuit américaine” este fimul în care se închide făptura himerică a cinematografului. Regizorul este un Prospero ce alege să convoace umbrele de celuloid, sfidând viaţa cu materia ficţiunii.
* „Se simte un freamăt în zona promonarhică a societăţii româneşti. Numărul susţinătorilor monarhiei e în creştere (chiar dacă, în ansamblu, rămâne minoritar). Să fie aceasta soluţia pentru România? Întrebarea, deşi ţinteşte spre viitor, n-are cum să facă abstracţie de trecut. Am adunat în paginile acestei cărţi tot ce mi […]
„Bucureştii de altădată” sunt una dintre acele cărţi rare supravieţuind asemeni unui tablou patinat de vreme într-o expoziţie parcursă de generaţii întregi. În pofida anilor, în pofida naivităţilor de stil, un spirit al operei ajunge până la noi şi, o dată cu el,ne este transmis ceva din suflul unei lumi […]
