Uncategorized

Timpul scrisului

Nu mai scriu decât la computer şi cred că vitezele cu care scriu la computer m-au desprins de persoana întâi. Jurnalele pe care le-am publicat sunt, din acest motiv, lămuritoare: într-un anumit moment apar personaje imaginare „care ar fi putut să fie”. Evenimentele adăugate fac parte dintr-un „bun simţ” al scrisului. Iosif Costinaş voia să facă un film după personajele rotofeie care apar în „Despre regi, saltimbanci şi maimuţe” şi voia să stea de vorbă cu ele. Nu bănuia că sunt ale unui autor care bănuieşte că lumea lui se află în curs de îngrăşare. Scriu, totuşi, şi cu pixul atunci când primesc de la prieteni ilustrissimi scrisori scrise cu stiloul sau cu toc, peniţă şi tradiţionala cerneală. Îi admir fiindcă îşi respectă timpul „lor” şi nu le e teamă dacă grafologul care sunt îşi dă cu părerea.

Mai puteţi citi:

Tags: , ,
Cornel Ungureanu (n. 1943, Lugoj) a absolvit Facultatea de Filosofie, sectia romana-germana a Universitatii din Timisoara. In prezent, este profesor al Universitatii de Vest din Timsoara si redactor la revista „Orizont”. Dintre lucrarile sale, amintim: „La umbra cartilor in floare” (1975), „Proza si reflexivitate” (1977), „Contextul operei” (1980), „Proza romaneasca de azi, I” (1985; Premiul Uniunii Scriitorilor), „Voiculescu si structurile literare ale Renasterii” (1984), „Mircea Eliade si literatura exilului” (1995; Premiul Uniunii Scriitorilor), „A muri in Tibet” (1998), „Europa Centrala. Nevroze, dileme, utopii” (1998, coordonata impreuna cu Adriana Babeti), „Europa Centrala. Memorie, paradis, apocalipsa” (1998, coordonata impreuna cu Adriana Babeti) si „Mitteleuropa periferiilor” (2002)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *