Persecutarea Bisericii și a oamenilor credincioși a făcut martiri din toate categoriile sociale, de toate confesiunile. Cei care au murit ca martiri au fost nedreptățiți și după moartea lor, până când poporul român și-a obținut libertatea de a cunoaște și de a mărturisi fără frică adevărul și credința în Dumnezeu. […]
Aveam cinci sau şase ani când l-am cunoscut (anii ’48-’49). Mergeam cu mama la biserică la „Saint-Vincent”, îl auzeam predicând, ce-i drept nu pricepeam mare lucru. Mi se spunea că după Slujbă se așază la orgă și improvizează: ascultam și încercam să înțeleg muzica. A fost apoi evenimentul primei spovezi […]
Au fost prea multe „coincidenţe” în timpul lucrului la dosarul pentru Roma. Câteva elemente concrete: – Nimic nu s-a pierdut din documentele care ar fi fost necesare pentru dovedirea martiriului, începând cu dosarele fostei Securităţi şi până la mărturiile celor paisprezece foşti deţinuţi politici care l-au văzut în toate etapele […]
Abordarea prozei lui Mircea Eliade permite cercetătorului literar să pătrundă într-un câmp de investigaţie ale cărui resurse se dovedesc inepuizabile. Lucrarea Andreei Răsuceanu, Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară (Bucureşti: Humanitas, 2013), rod al unui laborios parcurs postdoctoral, propune explorarea nuvelelor şi romanelor eliadeşti din unghiul unei discipline […]
Cânta şi glasu-i tandru, Când molcom, când sălbatic, Mi se izbea de suflet Ca valul spart de stâncă. În febra melodiei, Cuvinte ne’nţelese Îmi cotropeau auzul Cu unduiri de mare. Trezite din adâncuri, Se ridicau banchize De doruri şi de patimi, Porniri nemaitrăite. Un dans de vieţi visate Îmi încinsese […]
În cazul marilor autori, textele jurnalelor, ale convorbirilor şi ale scrisorilor au, la o primă vedere, un rol marginal, dat de cancan-uri boeme, de picanterii personale, de coterii literare şi de opinii „la cald”. Se-ntâmplă chiar când acestea au o formă elaborată, care trece dinspre notaţia specific diaristică spre reflecţie […]
Motto: „Tiranii tin monologuri deasupra unui milion de singuratati”–Albert Camus, „Omul revoltat” Nu sunt de acord cu Bernard-Henri Lévy: secolul al XX-lea nu a fost al lui Sartre. Pe linia Raului, a fost secolul lui Lenin. Pe cea a onestitatii, a adevarului, a Binelui, a fost veacul lui Albert Camus. […]
Camus rămâne unul dintre marii demistificatori într-o epocă a mistificării, a misticii revoluţionare, a fronturilor populare, a marilor prietenii cu comunismul în general şi bolşevismul în particular. Configurând harta angajamentelui ideologic al intelectualităţii europene occidentale de partea cauzei comuniste la data apariţiei eseului Omul revoltat (1951) constatăm cu stupoare că […]
Centenarul Despre cât de important a fost Albert Camus pentru istoria intelectuală a Franței (dar și a umanității) vorbește implicit și decizia Le Monde de a reedita cu ocazia centenarului (7 noiembrie 2013) un volum dedicat în colecția „Une vie, une œuvre” (tom ce fusese lansat pentru prima oară cu […]
Cei drepţi, teroriştii socialist-revoluţionari ce plănuiesc asasinarea Marelui Duce în Rusia debutului de secol XX, sunt prizonierii unui infern din care nu poate fi scăpare. Spaţiul dramatic al lui Camus este unul cenuşiu şi sufocant- în camerele în care plănuiesc atentate şi pregătesc bombele sau în temnţele în care îşi […]
