A existat, în lunga noastră dragoste, o delicateţe duioasă care îmi amintea de alte vremuri. Scriind acest jurnal, înţeleg că, scriind despre casa bunicilor, am scris, mereu despre ea: pentru că înainte de a fi casa bunicilor, casa din Alexandru Golescu numărul 12, Focşani, a fost casa ei. Scriind acest […]
Abiel rămase cu ochii lui fără priviri ațintiți spre largul mării. Trecu o vreme după plecarea lui Eli până când, din locul în care se văzuse catargul crescu un punct. Trecu și mai mult până când punctul se făcu cât un măr, apoi cât un dovleac și la urmă cât […]
Scriind “Primul om”, romanul pe care nu îl va încheia niciodată, romanul care îl însoţeşte pe cel din urmă drum al său, romanul ce devine postum prin moartea sa, Camuse se întoarce acasă,pentru a regăsi acea patrie algeriană ce nu a încetat să îl bântuie. Destinul ultimei sale cărţi este […]
Azi nu torn Bach peste Hornbach, dar e prea mult Rebrea- nu cu mâna ta să-mi îna- poiezi, cucuieți, pizza, descuieți!?
Ceea ce moartea ei a descătuşat în mine este această dragoste din care se naşte jurnalul pe care îl scriu. Este ca şi cum toate cuvintele care nu au fost spuse erup în acest cer al serii de februarie, este ca şi cum tot ceea ce a fost, prins în […]
Citește-mi, bine-n- țeles, că Winne- tou, nu și nu, ca și acu- mularea blugilor pe drumul rugilor, adio vara-și când ia și Caraș!
Există, într-un sertar al bibliotecii, adunate peste ani, asemenea unor frunze aşezate cuminte în ierbarul unui şcolar, caietele ei de profesoară. Deschizându-le, îi pot auzi din nou vocea, cu acea claritate pe care doar în vis o mai resimt. Deschizându-le, îi pot admira scrisul, acel scris ordonat, dar şi nervos, […]
Modestia e tăcută și are gust de tei. Nu m-am gândit nicio secundă că ideea asta o să-ți placă atât de mult. De obicei nu mă gândesc la tine. Sau, când mă gândesc la tine, de fapt mă gândesc tot la mine, gândindu-te pe tine. O las baltă. Ieri am […]
Cerul dimineții pictează tot ce e în mine. În jur : marginile, pardoseala, povara Singură ca piatra. Iambii devin șuvoi. Gheara numerelor se întinde Pe zilele închise și rotite, Mai abitir decât veacul. În fiecare zi, seară , dimineață Sinele e Steaua Polară. Mut atomii în grădina cu flori . […]
Inimă tristă ca un măr fără conținut ca un diamant putrezit ca un defibrilator încuiat în întuneric conectat la aparate ptivesc punctul verde care urcă și coboară pe ecran: este viața mea linia care trece prin palmă ca o amintire dintr-o geometrie sălbatică am rătăcit destul ca să […]
