Privirea caută un timp ce este numai al ei, la fel cum frazele ce cresc în dimineţile scrisului îşi alcătuiesc, din rotire de pixeli, cadenţa lor de nostalgie: dicteul ce le convoacă este poarta ce se deschide, spre a lăsa să treacă spre noi umbre,culori şi miresme. Privirea lasă în […]
Într-un superb eseu despre Suprasaturația afectivă a limbajului și puterea poeziei, care mi-a strârnit multe gânduri și idei (Vatra veche 8/2025), poeta Dorina Brândușa Ladén face o amplă și pertinentă analiză a limbajului vorbit în diferite împrejurări ale vieții și, în detaliu, se ocupă de rolul cuvintelor în poezie. Proza […]
Ioana Pârvulescu reușește prin „Alfabetul domnilor” o investigație literară, asumat subiectivă, oferind o perspectivă feminină asupra figurii masculine, așa cum apare ea în literatura scrisă de bărbați. Obișnuiți fiind cu focusul pe „eternul feminin”, pe „misterul feminin” etc, în „Alfabetul domnilor”, privirea se mută pe „eternul masculin”, ce-i drept, într-o […]
din Cameristul (microroman – început la Melbourne martie 2025) Hey, Buddy, let’s go! I’m coming! Tremură încontinuu și crede că e la supa Phở mâncată ieri. Și nu e de acolo. I-am mai spus răspicat că în viață există o singură întâlnire doar că se poate produce de mai multe […]
„Până atunci totul fusese un presentiment vag, Alana în muzică, Alana în faţa lui Rembrandt. Acum însă, speranţa mea se-mplinea aproape insuportabil; de la sosirea noastră, Alana se dăruise picturilor cu o atroce inocenţă de cameleon, trecând dintr-o stare în alta (…)” – Julio Cortazar, „Orientarea pisicilor” din Cât de […]
Şi ce vom mai putea fi noi, în clipa în care literatura ni se va închide, asemeni unui cer copleşit de norii de bazalt ai unei ierni impenetrabile şi ceţoase? Şi care va mai fi rostul acestor mâini care există doar spre a căuta mişcarea de taste ivită din adâncul […]
Decembrie este poarta la care bat cei de demult spre a trezi lumina unui timp devenit, prin atingerea morţii, doar textul ce creşte asemeni unei respiraţii de fum: destinul se distinge ȋn ecranul de pixeli, iar mâinile ce ȋmbătrânesc urmează transa dorului hrănit din arderea de sine. Decembrie este puntea […]
când mai credeam în Feți-frumoși și armăsari cu aripi mari deschise când jocul vraja și decorul minuni în timp erau topite-n vise când încă nu știam ce-i răul și încercam rostiri în rime atunci cuvintele-mi erau cel adăpost de crime și urât din jur în lipsa unui bine acum de-abia […]
A existat la Albert Camus o tinereţe a inimii care l-a ferit de încremenirea locurilor comune. Cel care a iubit oamenii, până la capăt, nu a putut accepta cruzimea şi barbaria. Teroarea a fost înfruntată cu fermitatea ataşamentului faţă de demnitatea umană. Campaniile sale au evitat ordinea mediocră a platitudinilor, […]
Apariţia integralei poetice şi eseistice a lui Poe în traducerea lui Liviu Cotrău este unul dintre acele evenimente intelectuale care onorează o cultură şi o tradiţie. După Emil Gulian şi Dan Botta versiunea memorabilă imaginată de Liviu Cotrău se alătură acestui efort de a echivala ceea ce pare imposibil de […]
