Şi de câte ori cuvintele acestui jurnal al dragostei şi al despărţirii întârzie să se îndrepte spre dimineţile mele, închid ochii şi las parfumul pe care îl bănuiesc în aer să mă înconjoare, delicat şi nostalgic, ca o ploaie ce curge din cerul înseninat al vieţilor noastre. Şi ştiu că […]
Se trezește de dimineață, pe la ora șase. Lumina intră târâș prin cameră, își face loc cu greu pe marginile ferestrelor și pervaz. Rabatează un geam ca să aerisească, dar își dă seama doar când iese din încăpere că mânerul devenise puțin incomod. Apasă întrerupătorul de la baie, se apropie […]
Şi poate că acest soare de primăvară va fi acelaşi pe care ochii noştri , uniţi, îl vor contempla, în clipa în care un anotimp al regăsirii le va fi îngăduit: un soare care să izbucnească, ca un răsărit marin, dar care să aibă blândeţea unei amieze provinciale, ocrotind visele […]
Cei ce au murit devin,treptat şi blând, o singură fiinţă, ce se confundă cu respiraţia nopţii din care visele se zămislesc. Cuvintele pe care le-au rostit, cândva, ajung, dincolo de prag,doar un unic murmur, ce acompaniază cărarea de dor străjuită de urmele clipelor care au fost. O alchimie plăpândă se […]
A citi o operă de ficțiune înseamnă a te angaja într-un joc intelectual la capătul căruia se impune comprehensiunea. Așa cum Barthes a observat în „Écrire la lecture”(1970), prin joc nu trebuie să înțelegem distracție, ci un segment de muncă din care a fost eliminată orice urmă de osteneală. Citirea […]
De Barbu Cioculescu ne-a legat pe mine și pe părinții mei o profundă prietenie care, de-a lungul timpului, nu a încetat să umple de frumusețe și de căldură viețile noastre. Acum, plecarea lui fizică dintre noi, cei care l-am iubit, este doar o strămutare a lui din afara înăuntrul nostru, […]
Adesea, în clipele în care dimineţile se îndreaptă spre mine, parcă spre a mă soma să mă întorc spre textul în care suntem reuniţi, mă gândesc la fericirea pe care o încercau, de demult, atât de demult, cei ce înaintau în anotimpuri cu seninătatea toamnei ce nu cunoaşte încremenirea iernii. […]
Şi poate că nimic nu ilustrează mai dramatic stilul destinului lui Cehov decât tragismul stoic al agoniei sale. În faţa morţii, fiinţa fragilă care mai rămăsese îşi păstra întreaga ei decenţă, întâmpinând sfârşitul cu o stranie împăcare. Modestia unei vieţi se închidea în aceste ultime clipe. Biografia publică şi intelectuală […]
Consider că una dintre trăsăturile definitorii ale omului este fragilitatea. De-a lungul timpului, acesta trece prin nenumărate încercări ce-i secătuiesc spiritul și-l lasă plin de cicatrici. Se impune detașarea subiectului de evenimentele și persoanele ce i-au adus nefericirea. Vindecarea și crearea unui nou eu pot fi realizate prin multiple variante. […]
Oricine a citit acea perlă din coroana memorialisticii românești care este Eterna întoarcere, adică Ofrandele Corneliei Pillat, a rămas captivat întâi de toate de personajul fabulos, aproape marquezian, Gheorghe Ene Filipescu, tatăl autoarei, orfanul plecat din Oltenița natală, ajuns ucenic cizmar la București, apoi proprietar al unui magazin de încălțăminte […]
