Am aflat de ce i s-a întâmplat lui Andrei Bodiu printr-un mail. Prima reacție a fost, vorba bancului, – așa ceva nu există. A doua, însă, a fost încercarea de a găsi pe Internet, pe Facebook, un mesaj oficial al Universității din București prin care să anunțe condoleanțele și solidaritatea […]
ordinary day mă trezesc mă spăl mă îmbrac ies pe uşă intru la metrou ajung la serviciu aici îmi iau la revedere de la mine când îmi sorb cafeaua doar extremităţile îmi mai aparţin mă întorc acasă mă dezbrac mă lungesc pe pat & aştept cu ochii-n tavan criza bărbatului […]
2013 4 februarie. Sebastian, cu febră mare azi-noapte. Înainte să adoarmă, vorbea repede și fără suită, într-un semidelir care-ți rupea inima. M-am întins pe pat, lângă el, și-mi spune deodată: „Nu-nchide ochii, tati”. „De ce?”, l-am întrebat uimit. „Dacă-i închizi, o să visezi imediat. Și o să visezi urât”. „Nu-i […]
Când te încearcă îndoiala, Când mintea ta-i un ghem de zbateri Şi ai pleca dar nu ai unde, Te-aş lua cu mine în livada Ce se deschide în tabloul Care-a oprit pe totdeauna Aleanul verde al amiezii. Am sta sub crengile pictate, Până când mările din suflet S-ar îmbuna, căci […]
19 martie. Să demonstrezi că ești, totuși, posibil. Cam ăsta e sensul scrisului oricui. E o miză absolut imbecilă, chiar și la cei geniali. Și înțeleg de ce unii au putut spune că omul care scrie e, din capul locului, distrus. De fapt, singura rațiune pentru care ar trebui să […]
pe 1 martie 2014 murea Alain Resnais. “L’année dernière á Marienbad” are perfecţiune neliniştitoare de cristal a unui vis de Nerval. Prin filmul lui Resnais, noul val se aliază cu noul roman, iar scriitura modelată astfel are farmecul hipnotic al unui tablou de Chirico . Imposibil de narat, imposibil de […]
Ma-ndepartez de sunet si culoare, Nici o mireasma nu ma mai imbie, Tot ce ating- sub miini se face aer, Gustul bucatelor se stinge, Atit imi e de dor de Tine, Doamne. Cum am putea ramine impreuna, Cind Tu cobori sa-Ti faci in mine cuibul Iar eu, cea de o […]
Acum o mie de ani, adică în 2009, produceam în „Monstrul fericit” (Cartier) o clasificare a alcoolurilor. Cum se fac în curând 5 ani de când alcoolul s-a lăsat de tot de mine, am zis că n-ar strica s-o revizitez. Iat-o, așadar, mai jos. Absintul, uneori bleu ca cerul, dar […]
Pentru doamna Cristina Bogdan de la Monica Pillat Aş vrea să fac o scară din cuvinte Pe care să mă sui până la Tine. Mi-ar trebui cuvinte moi ca iarba, Cu unduiri de aripi nevăzute, Cuvinte ca vestale ale tainei Purtând spre ceruri torţele tăcerii… Pe treapta cea de sus […]
2012 13 septembrie. Mergeam azi-dimineață spre redacție. La blocul-plombă de lângă hotelul Ibis (era să scriu, firește, Continental), pe lângă care treceam malaxând în gând vorbe, fraze, pagini din hormonal-abisalul epistolar al lui Brumaru, am avut deodată certitudinea că lumea s-a urâțit. Tot gândind la angelismul kinky al lui Brumaru, […]
