Poem de liniştire

Când te încearcă îndoiala,
Când mintea ta-i un ghem de zbateri
Şi ai pleca dar nu ai unde,
Te-aş lua cu mine în livada
Ce se deschide în tabloul
Care-a oprit pe totdeauna
Aleanul verde al amiezii.

Am sta sub crengile pictate,
Până când mările din suflet
S-ar îmbuna, căci nici o boare
Nu le-ar mai încreţi oglinda,
Şi am rămâne înăuntrul
Luminii galeşe de vară,
Privind din acuarela caldă
Vârtejul umbrelor de-afară.

Tags: , ,

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *