Pentru cei care nu mai cunosc tihna obsedantă a lecturii romanelor, Balzac este un teritoriu inaccesibil. Paginile sale, pagini care se înlănţuiesc asemeni unui labirint, rămân opace atunci când sunt confruntate cu privirea oarbă a omului ce este doar un prizonier al reţelelor sociale. Imediatul facil nu poate avea acces […]
Scriind acest jurnal al despărţirii, mă apropii de umbra ei cu acea delicateţe tandră cu care mă apropii de rochiile care stau, cuminţi şi mute, în şifonier, după ce sufletul ei s-a liberat de trup, spre a se înălţa. Şi fiecare dintre aceste apropieri este o adâncire în marea de […]
Poi, come più e più verso noi venne l’uccel divino, più chiaro appariva (Purgatoriu II, 37-39) Momentul apariției îngerului luntraș, în zorii noului anotimp al speranței ce-și face loc în sufletul eroului „Divinei Comedii”, este prima manifestare a divinului în acest tip de formă sensibilă, dintr-un lung șir de […]
Moartea este, pentru moderni, pragul pe care îl ignoră, alegând să trăiască clipa,ca şi cum fiecare zi ar fi urmată de un şir neîntrerupt de zile, ca şi cum sfârşitul nu ar fi decât un eveniment eliminat elegant din curgerea hedonistă a vieţii. Dar moartea este, pentru moderni, şi teroarea […]
Şi poate că acest doliu va dura întreaga mea viaţă, hrănit fiind de imensa, dureroasa fericire pe care am încercat-o. Şi poate că acest doliu va dura întreaga mea viaţă, de vreme ce toate cuvintele pe care le scriu au fost spuse alături de ea, mai înainte. Şi poate că […]
Destinul lui Ion Vinea stă sub semnul paradoxului amânării şi al aşteptării. Există, în fibra intelectuală a lui Vinea, ca şi în desenul lui biografic, o pecete a timpului care se scurge şi care îndepărtează, implacabil, clipa consacrării sale. La 1964, atunci când moare în RPR, Vinea este un om […]
Dragostea de dincolo de moarte învăluie întreg universul în culoarea pastelată şi melancolică a fotografiei argintate. Tot ceea ce era strălucitor şi intens scade în putere, ca şi cum toamna fără de sfârşit în care am intrat aşterne linţoliul ei peste nuanţele lumii. Dragostea de dincolo de moarte dăruieşte fiecărei […]
Am început să scriu acest jurnal al despărţirii de mama pentru că am înţeles că nu pot vorbi despre dispariţia ei folosind cuvintele zile. Am inceput să scriu acest jurnal al despărţirii pentru a da trup singurătăţii care mă inchide ca un edificiu funerar: un cavou înmiresmat al viselor, reveriilor […]
Ai cui (copii) suntem, până la urmă, noi, modernii? Ideea fundamentală a profesorului Richard E. Rubenstein din cartea sa, „Aristotle’s Children: How Christians, Muslims and Jews Rediscovered Ancient Wisdom and Illuminated the Dark Ages”, pare să fie că suntem copiii (nepoții, strănepoții, stră-strănepoții, stră-stră-stră…nepoții) lui Aristotel, nu numai ai lui […]
Titu Maiorescu nu a posedat cutezanţa ciclopică a unui Heliade –Rădulescu, după cum nu a atins intensitatea vizionară şi himerică a contemporanului său, Haşdeu. În comparaţie cu stâncile şi adâncurile romantice ale lui Eminescu, Maiorescu a putut fi privit drept un clasic. Cât despre Gherea, poate că energia sa de […]
