De treizeci și doi de ani, deja, asociem sărbătoarea Crăciunului cu comemorarea/aniversarea Revoluției. O datorie de memorie pe care nu o putem eluda, cu niciun chip, așa cum nu putem eluda datoria de a reîmprospăta amintirea ei tot mai palidă și mai îndepărtată, riscând să devină, vai, formalitate, străduindu-ne să […]
Dacă n-ar fi decât acesta secretul lui Virgil Ierunca pe care autoarea ni-l dezvăluie, chiar că nu m-aș fi apucat să scriu. Dar sunt și altele. De pildă, acest „poet al prafpulberismului” nu se cunoștea, chipurile, destul, ca să știe că era un om credincios. El s-a socotit toată viața […]
Pe măsură ce trec anii, pe măsură ce citim și ne informăm, o intuiție pe care o avem toți, sau ar trebui s-o avem, sub forma unei prudențe, a unei precauții, devine certitudine: nu realizăm cât de puțin știm atât pe o temă, un subiect anume, cât și așa, în […]
Recent apărută la Editura Books& Arts, în condiții editoriale și tipografice de aristocratică eleganță, cartea înseriază, în tonalitatea unei melancolii plină de suavități, crâmpeie din viața mult încercată a familiei Pillat și, mai cu seamă, evocări fermecătoare din copilăria autoarei. Întâlnim totodată portrete fin lucrate ale unor persoane a căror […]
Adesea, în dimineţile care se împlântă în trupul meu ca nişte lame arzânde, încerc să mă gândesc la liniştea pe care o vom încerca în timpul ce se întinde dincolo de prag. Va fi aceea nu o linişte tombală, va fi aceea nu o linişte funerară, de cimitir adâncit în […]
iaţa de apoi a lui Puşkin este literatura rusă însăşi. Unicitatea sa stă în această capacitate de a fi punctul de plecare al mai tuturor liniilor de creaţie care brăzdează arhipelagul de texte, în secolul şi jumătate care îi urmează. Simbolic, Vladimir Nabokov şi Mihail Bulgakov sunt legaţi de acest […]
Un oraş de provincie este asemeni unui palimpsest: vârstele timpului sunt gravate în casele şi străzile sale , ca nişte fraze pe care doar atingerea visului le mai poate trezi, prefăcându-le în desenele de fum pe care ochiul de copil le zăreşte, înseninat, în dimineaţa timpurie de iarnă. Un oraş […]
Şi dacă viaţa nu ar fi decât visul ivit din neliniştea lichidă a mării, un vis din care doar moartea,cu atingerea ei ultimă, ne poate trezi, dăruindu-ne privirea cu care putem pătrunde dincolo de vălul de ploaie al zilelor noastre? Şi dacă viaţa nu ar fi decât visul ivit din […]
Ceea ce acest jurnal al despărţirii a trezit, ca printr-un miracol melancolic, este văzul de dor şi de nostalgie cu care privirile noastre unite înaintează în timpul pe care îl credeau pierdut pe vecie. Ceea ce acest jurnal al despărţirii a luminat, ca printr-un miracol al doliului, este peisajul mişcat […]
“Impudoare. Despre eu va fi vorba” este un exerciţiu de autoportret crepuscular, o privire în care eul fragmentat şi dialogic al lui Gabriel Liiceanu se întrevede în mişcarea de cuvinte a textului însuşi. Carte ivită din explorarea cărţilor ce alcătuiesc un întreg traseu iniţiatic, carte ivită din revizitarea paginilor ce […]
