Umbra lui Fritz Lang se întinde asupra veacului XX: longeviv, genial, inovator, Lang este unul dintre cei care întemeiază nu doar un limbaj cinematografic, ci şi o întreagă mitologie. Asemeni lui Hitchcock, Lang întră în substanţa “ noului val “ francez ca un semn al inspiraţiei şi al creativităţii insurgente. […]
Există piese muzicale restrânse ca durată și cu un număr redus de interpreți; e cazul quintetelor. Putem presupune că sunt consecința unei inspirații momentane, „neplănuite”, precum un fulger. Cum funcționa inspirația mozartiană nu putem ști – am mai scris-o – dar presupunerea de mai sus o adeverește quintetul pentru coarde […]
Sugeram cu o altă ocazie faptul că între marea artă muzicală și politică nu poate exista o legătură reală; mai precis între muzică și partinic. Nu am întâlnit în istoria muzicii un politician care să devină și mare muzician (compozitor sau interpret) dar nici invers. Încercările unora la noi și […]
Există chipuri şi voci care seduc ca o expresie a tainei pe care o oglindesc. Există chipuri şi voci care se sustrag clasificărilor facile, ca şi cum propria lor legendă ar rezista încercării de a le ordona in căsuţe cuminţi şi mediocre. Jeanne Moreau a fost, vreme de decenii, una […]
Revenirea la Lino Ventura înseamnă revenirea la sursele de energie, de tandreţe şi de strălucire ale unui cinematograf care nu mai este, astăzi, decât o amintire. De la Jean Gabin, cel care i-a fost maestru, Lino Ventura a învăţat această artă a firescului ce refuză grandilocvenţa, această naturaleţe profundă pe […]
Am mai scris-o și o repet: marea muzică e dincolo de etate, naționalitate, religie, culoare, orientare politică sau sexuală și alte amplificate mizerii ale realității imediate; să lăsăm deci de o parte vizual și implicit mediatic – fie și cât ascultăm divinele mesaje muzicale – scabroasele manifestări ale unor […]
Şarmant, rebel, neliniştit, extravagant, grandilocvent, îndrăgostit, cinic, răsfăţat: măştile pe care Belmondo le poartă, vreme de jumătate de veac, sunt cele ale unui personaj inclasabil. Alături de Delon, Belmondo a întruchipat, pentru atâţia dintre noi, capacitatea de a visa, capacitatea de a imagina, capacitatea de a fascina. Silueta lui Belmondo […]
Considerată pe bună dreptate de melomani ca una dintre ariile sublime din istoria operei, confesiunea finală a lui Cavaradossi este o sinteză a nefericitei sale experiențe vrute și nevrute în care erotismul s-a amestecat în mod malefic cu politicul vremii; ca întotdeauna (Puccini a fost un extraordinar psiholog) omul nu […]
B de la Bogart : cine îşi mai poate imagina perfecţiunea hollywodiană fără această siluetă ce se iveşte , fără acest glas cu a sa sonoritate aproape cavernoasă, fără acest mister ce se coboară între oameni, asemeni ceţurilor în care sunt învăluite tenenbroase cheiuri ale porturilor. B de la Bogart: […]
Cert, afirmația lui Eminescu după care geniul e o nefericire, se adeverește cu atât mai pregnant cu cât este mai vădită genialitatea în creație. Un exemplu concludent îl reprezintă Niccolo Paganini; rămâne unul din cei mai mari violoniști ai tuturor timpurilor, chiar în lipsa înregistrărilor audio, pornind de la compozițiile […]
