B de la Bogart : cine îşi mai poate imagina perfecţiunea hollywodiană fără această siluetă ce se iveşte , fără acest glas cu a sa sonoritate aproape cavernoasă, fără acest mister ce se coboară între oameni, asemeni ceţurilor în care sunt învăluite tenenbroase cheiuri ale porturilor.
B de la Bogart: într-o epocă a strălucirii, Bogart deţine magnetismul ce provine, poate, din imposibilitatea de a-l încadra în şabloane comode. El nu este un june prim imaculat, dar nici un gangster tipic. El locuieşte un domeniu care este doar al său, un domeniu al umbrei şi al ambiguităţii, un domeniu populat de semitonuri şi de romantism sublimat.
B de la Bogart: capodoperele luminate de el întruchipează această capacitate a filmului american clasic de a fi, simultan, impecabilă coregrafie tehnică şi vis ce poate aluneca în coşmar. Produse de masă şi obiecte ale reveriei, filmele lui Bogart trec în legendă, o dată cu mitul pe care se sprijină, pentru a se naşte.
B de la Bogart: dincolo de melodramă şi dincolo de propagandă, “ Casablanca”. Dragostea, intriga, melancolia, dezabuzarea, cinismul ce ascunde curajul unui cavaler fără de prihană. Nici un cadru nu este inutil, nici o replică nu curge, fals. Bogart şi Ingrid Bergman au, aici, culoarea nemuritoare ce învinge timpul, ca prin miracol.
B de la Bogart: detectivii lui Bogart sunt fiinţele chemate să pătrundă în spaţiile saturate de ambiguitate catifelată şi de violenţă niciodată mascată. Private eye-ul nu este un om de salon, nu este un gimnast al minţii, ci o făptură ce împrumută de la acest mediu al tenebrelor o morală problematică şi un gust al traiului pe muche de cuţit. În “ Şoimul maltez “ sau “ Marele somn”, Bogart dăruieşte artei unor Dashiell Hammett sau Raymond Chandler propria sa consistenţă enigmatică. Femeile fatale, criminalii şi detracaţii îl ispitesc pe cel care întruchipează o stranie idee a binelui în acest univers al oglinzilor deformante.
B de la Bogart: departe de a fi monocordă, arta sa este proba unei capacităţi proteice de reinventare. În “ Revolta de pe Caine”, demenţa căpitanului de vas atinge o grandoare paroxistică. În “Regina africană”, un alt căpitan de navă, în improbabila sa ambarcaţiune, alunecă pe apele aventurii. În “ Sabrina”, metamorfoza dragostei are, în vecinătatea lui Audrey Hepburn, o limpezime de basm.
B de la Bogart: atunci când Godard filmează al său “ À bout de souffle”, privirea sa se îndreaptă, prin ocheanul întors al lui Belmondo, către Bogart . Căci Bogart este prins în acest bloc de memorie şi de reverie al cinematografiei : seducător, cinic, îndrăgostit şi visător. Nemurirea sa este nemurirea mitului hollywoodian. ( Ioan Stanomir)
