MUSICA PURITAS DOMINICA (Trubadurul, Corul țiganilor, Stride la vampa, Finalul; Traviata, Corul țigăncilor și al matadorilor)

Am mai scris-o și o repet: marea muzică e dincolo de  etate, naționalitate, religie, culoare, orientare politică sau sexuală și alte amplificate mizerii ale realității imediate; să lăsăm deci de o parte vizual și implicit mediatic –  fie și cât ascultăm divinele mesaje muzicale – scabroasele manifestări   ale unor semeni, indiferent care ar fi aceia și acelea căci grădina lui Dumnezeu e mare, preferând viziunea verdiană; să fiu bine înțeles: asta nu înseamnă să ne permitem schimbări de libret și termeni, cum se practică mai nou (vezi o Carmen în care ea îl omoară pe el în final, în conformitate cu drepturile omului și egalitatea de șanse).

Ca atare să ascultăm sub bagheta lui Riccado Mutti,  celebrul –  până la universal –   Cor al țiganilor (cineva i-a spus al fierarilor, ceea ce e totuși o unilateralizare  profesională  nepermisă, chiar dacă un corist bate cu ciocanul în nicovală), urmat de aria Azucenei, bătrâna țigancă trăitoare în fapt doar pentru răzbunare nicidecum din iubire maternă, după cum rezultă și din final; Azucena, în concert,  e interpretată de fenomenala Anna Malavasi; finalul e de la Covent Garden cu o distribuție fără echivoc: José Cura, Dmitri Hvorostovsky, Ivonne Naef (Azucena), Veronica Villarroel. Că am dreptate în privința maleficei Azucena, o probează ultimele ei cuvinte:  Madre,  sei vindicata (Mamă, ești răzbunată).  

O și mai exotică prezență a țiganilor în operă, prin contrast cu ceilalți, poetic aproape, amintind de Rondelul țiganilor al lui Macedonski, în Traviata, Corul țigăncilor (zingarelle) pline de talent atât muzical cât și coregrafic și al matadorilor; ceea ce ne-ar putea duce cu gândul și la amintita deja Carmen (în montare normală însă); dar să nu exagerăm și să o lăsăm pe o altă duminică. 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *