doar ca să nu aud cum frigul se umflă cum ninge o vreme apoi se oprește ninsoarea și toată lumea se gândește la vară doar ca să nu zdrobesc emoția din oglindă un chip al iertării de care m-am vindecat ca de o tăietură imaginară doar ca să […]
nu este valoarea unei delapidări spectaculoase sau a vreunei tranzacții oneroase, ci numărul muritorilor pământeni raportat la data de 15 noiembrie a.c. de organe mai mult sau mai puțin credibile. Deloc înspăimântătoare cifra, dacă nu ar fi fost anunțată deja cu câteva zile înainte, ca iminentă desigur, pe un ton […]
Volumul „Afirmații intempestive ale Bibliei despre familie” (Ed. Spandugino, 2020), semnat de Philippe Lefebvre, călugăr dominican și profesor de exegeză biblică, este o lectură profund mișcătoare și întremătoare pentru sufletele frământate de disonanța cognitivă între realitatea familiei și idealurile moral-creștine, adesea clădite din iluzii și promovate cu limbă de lemn. […]
Au fost sau n-au post- modernități- le-ți gheții?!
Ce față are filmul maghiar? Cea cu afișul Fiului lui Saul, adică fața arhicunoscută a lui Géza Röhrig? Sau poate fața lui Jenő Janovics, despre care a fost azi un eveniment la Institutul Maghiar de la București? Eu am ales totuși fața spiritualizată a regizorului István Szőts care are în expoziția atașată […]
Cât de mare trebuie să fie îndoiala dacă intri în catedrală doar când e mult prea pătrunzător frigul de-afară? Iarna te face să-ţi aminteşti că întotdeuna cea mai apropiată rubedenie îţi este cămaşa iar turul gros al nădragilor trebuie să-ţi fie mai credincios decât toţi prietenii cu care ai […]
Prozator, eseist, istoric, traducător, DANIEL VIGHI s-a născut la 9 octombrie 1956, la Lipova, județul Arad. A absolvit Facultatea de Filologie, secţia română-franceză, Universitatea din Timişoara (1980) și a obținut o Bursă internaţională de cercetare şi creaţie, Akademie Schloss Solitude – Stuttgart, precum și titlul de Doctor în filologie (1997). A fost […]
Robert Creeley Cum se spune Întins pe-o iarbă moale sub un copac, priveam două ciocănitoare fericite de- ranjate de prezența mea. Și de ce nu, m-am gândit în sinea mea, de ce nu. Robert Creeley (1926-2005) a fost unul dintre cei mai importanți […]
atât de ușor mă voi scutura mai ușor decât floarea de mac așezată în vază atât de curând mă veți crede un punct străbătut de nervuri undeva la mijlocul unei funze atât de simplu va fi să mă desprind de pământ ca de o piele ce nu-mi mai […]
Dintre toate cărțile citite de subsemnatul în ultima vreme, Cabinetul albastru (o veritabilă colecție de stări, trăiri și senzații, dar și o modalitate originală, autentică de a privi lumea/existența de la fereastra sufletului), pare a fi cel mai fericit caz de ,,autoretrogradare”, de autoplasare într-un univers romanesc, de întoarcere către […]
