
lacrima pe care nu am scăpat-o din ochi
are ceva din cumințenia aerului
rămas deasupra unui râu
spre amonte
călătorim spre sfârșit
asemenea peștilor ce înoată-mpotriva curentului
și-n cele din urmă ajung
să atingă cu aripioarele porțile raiului
cuvintele pe care n-am avut curaj să le spun
tocmai acele cuvinte vor coborî cu mine în groapă
e soare
și soarele mă tulbură uneori
așa că voi șterge tot ce am scris
și voi lăsa o imagine de final
în care un cărăbuș de mai se izbește
de bucurie
cel mai probabil
de geamul dormitorului meu
Adam Flavia
Născută la Tg. Mureș, la 27.12.1982. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Profesor pentru învățământul primar, redactor la revista Neuma, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București- Poezie, din anul 2018. A publicat poezie în revistele: Luceafărul de dimineaţă, România literară, Viața Românească, Apostrof, Vatra, Convorbiri Literare, Poesis, Familia, Mișcarea literară, Discobolul, Acolada, Argeș, Conta, Arca, Poezia, Hyperion, Scriptor, Caligraf, Litere, Feed Back, Mozaicul, Neuma, Vitraliu, Pro Saeculum, Tribuna, Algoritm literar, Zona Literară, Actualitatea literară, New York Magazin, Urmuz, Revista Nouă etc. Cele mai recente volume de poezie: duminicile de sub pământ, Ed. Tracus Arte (2016), Raiul de urgență (Ed. Neuma, 2017), Anotimpuri impare (Ed. Neuma, 2022).