De unde vin aceste umbre Sã mã-mpresoare-n miezul zilei? Sã fie pãsãrile, vântul Care se joacã-n jur de-a norii? Iar noaptea mã trezesc privitã De nişte ochi în întuneric. Sã fie stelele ori luna Care îmi pâlpâie-n fereastrã? Tãcerea scapãrã de şoapte Cre vestesc cã ne’nţelesul N-a încetat sã se […]
Ai fi crezut că vor vo- i toți caseta ORWO pe care cu un verde ca vara când se pierde cu firea prin lavandă în taxi, către „Coandă”, ai scris atât și cel mult: Led Zeppelinel?!
„Viața umană este mult mai mult decât ne permit teoriile noastre să cunoaștem despre ea. Mai devreme sau mai târziu, ceva pare să ne cheme pe o anumită cale. Poate că acest „ceva” s-a manifestat sub forma unui moment singular, cândva, în copilărie, o clipă în care a apărut de […]
Luna aceasta se împlinesc treizeci de ani de la nașterea editurii „Humanitas”, un bun prilej pentru părintele- fondator, Profesorul Gabriel Liiceanu, de a ne prezenta un necesar istoric și o evocare nostalgică ( „Povestea insulei Humanitas”, ianuarie 2020 ). La deschiderea cărții, ne întâmpină „privirea mulțumită aruncată peste un drum […]
Dintr-un rest de sărbătoare Arunc peste copaci Clipe colorate cu trecut Secunde uscate Rostogolite Pe asfalt Țepi de metal ce zgîrie ziua Încă dormind în geode Monștri Se pregătesc să se nască În zare Tentaculele vieții Se varsă în mare Ninge Cu Secunde uscate Ninsoare de timp istovit În timpul […]
27 martie 2020. M-am trezit într-un zgomot infernal, o hărmălaie care-mi scurtcircuita tot corpul. Patul trepida, tablourile de pe pereți suspinau. Floarea de nu-mă-uita din mini-calendarul cumpărat de la Pompei și-a schimbat culoarea peste noapte. Cutia în care țin ustensilele de scris s-a răsturnat. Fulger sonor. Nici nu mi-am amintit […]
Curând, pagina sufletului se va îngusta . Suflarea mandarinului va ademeni Bulbii lăcrămioarei. Ziua se va desface în văpăi. Pământul va atinge amniotica frunte a lumii Și orele vor fi călăuze spre sofiștii uitați. Acoperă-mi fața și ochii cu solitudinea lor, Prin artere să simt aerul ostenitelor stări …
Terenul de rugby e gol acum. Spectatorii au lăsat în urmă mult mai puține pungi de chipsuri și pahare de plastic decât o fac suporterii de fotbal. Când cunoscuții te cred la o petrecere, tu de fapt ești cufundat în singurătate. O neînțelegere. Ca în proza lui Camus, cea cu […]
Despre vidul ideatic și faptic al expresiei „marile învățăminte ale istoriei” am mai scris dar revin subliniind că viabilă rămâne tot concepția lui Tacitus după care în esență totul este o învârtire vicioasă; de adăugat totuși spirala ceva mai optimistă a lui Hegel fie și pentru faptul că e una […]
24 martie 2020. Azi-noapte l-am visat pe tata. Am scris despre tata, dar, de când a murit, nu l-am visat. Bunica avea obiceiul să spună că, atunci când îi visezi pe cei dragi, e semn de la Dumnezeu. Și făcea o cruce mare. Pe frunte. Pe piept. Mă privea intens, […]
