Sărbătoarea pascală a anului 2020 a fost una „altfel”.
Antropologia culturală va trebui să analizeze unde se situează trăirea
acestei sărbători care, probabil, va genera un alt fel de tipar.
O sărbătoare a internauților: Învierea de la balcon, Paștele on line
și oferte home delivery pascal pentru lumină și prescură
Contextul pandemiei a generat o sărbătoare globalizată, modernă, cu aparențe urbane și maximum digitalizată – pentru că o bună parte din atmosfera pascală a fost transmisă în mediul on line.
În ajunul sărbătorii, preoții parohi sau slujitorii bisericii au distribuit, pe stradă, prescură sau colaci de Paști sfințiți, pentru ca credincioșii să-ți poată face, acasă, „paști”, iar în unele locuri s-au distribuit și pachete cu alimente, mai ales pentru cei săraci. În cea mai mare parte, acest imens proces de home delivery pascal, completat, în noaptea Învierii, și de distribuirea Luminii Sfinte, a respectat regulile sanitare impuse de ordonanțele militare, cu distanțarea socială obligatorie și cu echipament de protecție adecvat, dar și cu declarații scrise și asumate pentru voluntari, verificate de polițiști.
Pentru prima dată însă, îndemnul „Veniți de luați lumină” nu s-a putut respecta deloc: nu credincioșii au mers „să ia lumină”, ci lumina a venit la credincioși, adusă de „oficianți civili”, voluntari în combinezoane de protecție, cu mănuși și mască.
În cele mai multe din biserici au fost montate difuzoare care au transmis „live” slujba de Înviere iar prioritate absolută au avut privilegiații care locuiesc în blocurile din preajma bisericilor. Locatarii au ieșit la balcon și au putut, astfel, urmări slujba, ca din loje, iar „Hristos a înviat” s-a cântat de la balcoane.
La Suceava, cel mai activ focar de coronavirus, preoții au oficiat slujba în fața catedralei, iar sute de enoriași au ieșit la ferestre și în balcoane cu candele și lumânări aprinse pentru a urmări slujba. Oamenii au cântat Hristos a Înviat odată cu preoții, de data aceasta, însă, fiecare din casa lui.
După mutarea ceremonialului pascal în mediul on line și transformarea unei sărbători religioase tradiționale într-o sărbătoare a internauților, preocuparea etnologilor a fost să vadă cât din sentimentul de comuniune s-a mai păstrat și cât din acel „a fi împreună” care a dimensionat mereu în tradiția românească sărbătoarea Paștilor a glisat către „socializare”, termenul mult mai abstract folosit în contemporaneitate pentru relațiile inter-umane. Reunirea întregii familii, chiar și a celor plecați din casa bătrânească în jurul mesei de Înviere era una din cele mai profunde dimensiuni ale sentimentului de asumare a sărbătorii și de „practică a fericirii” (Paul Drogeanu); or, în plină pandemie, acest lucru a fost aproape exclus: nu doar că părinții nu au putut ciocni ouă roșii cu copiii dar nici cei plecați în străinătate nu au putut reveni acasă. Venit de la diferite niveluri și pe diferite filiere, îndemnul către cei plecați în străinătate de a nu veni acasă de Paști pentru a nu răspândi viroza s-a transformat pe alocuri chiar în amenințări cu „intratul direct în carantină” pentru cei care ar fi nesocotit îndemnul, autoritățile exploatând exact dimensiunea de participare, de comuniune, a sărbătorii.
Psihologii au încercat să dea sfaturi referitoare la „un Paște în familie, dar separat” (!), în care familia să se reunească pe chat, pe skype, pe zoom sau pe orice altă variantă de apropiere vizuală a depărtării fizice. „Poate că ar merita să reflectăm asupra faptului că Paștele este, până la urmă, o sărbătoare spirituală, reprezintă o relație între om și Divinitate și să ne gândim că acea exacerbare a fenomenului consumist la care am asistat în ultimii ani, în acest an, nu se va mai repeta, fapt care în condițiile date merită să reprezinte o temă de reflecție[1]”, considera Tudor Sălăgean.
În completare, preoții au susținut partea bună a acestor sărbători care, în izolare, vor da mai mult timp introspecției, evalării adevăratei scări a valorilor, a prețuirii lucrurilor cu adevărat importante în viața fiecărui om.
Promoterii, vloggerii, bloggerii și influencerii din turism, care altădată încurajau și stimulau vacanțele de Paști fie cât mai exotice, pe post de „cadouri aduse de iepuraș”, fie cât mai tradiționale, de obicei în satele maramureșene, au găsit un panaceu mai mult sau mai puțin eficient în vizionarea on line a unor tururi panoramice ghidate prin cele mai turistice zone ale lumii.
O dimensiune masiv contrastantă cu sărbătorile din anii precedenți surprinde dimensiunea comercială a momentului. Marcate de izolare dar și de restricții, reguli și limitări, sărbătorile pascale ale anului 2020 au fost foarte puțin „marketizate”; aflat în derivă, marketingul nu a avut cui să i se adreseze, aproape toate magazinele fiind închise. Cumpărăturile de Paști sau cadourile, chiar și cele personalizate, mai ales cadouri clar specificat „românești”, au ajuns acasă la clienți cu firmele de curierat.
Inutilitatea marketingului s-a regăsit în vânzările slabe, chiar și în cazul simbolurilor pascale alimentare îndătinate: deși producătorii au anunțat că prețul cărnii de miel este aproape neschimbat față de anul trecut, vânzările au fost mult mai mici, fără cozile de altădată. Și cantitatea de ouă vândute a fost mai mică, deși ouăle au fost printre puţinele produse unde preţurile au scăzut. Cozonacii, băuturile răcoritoare, ciocolata și mai ales ouăle și iepurașii de ciocolată, altădată vedetele sărbătorii, au înregistrat scăderi drastice ale nivelului de vânzări.
[1] http://ziarulfaclia.ro/tudor-salagean-un-paste-atipic-exacerbarea-fenomenului-consumist-nu-se-va-repeta-anul-acesta/
