Interior

Mã bântuie tot mai adânc
O amintire-nfricoşatã
Care mã-ndoaie sub povara
Unui pãcat ce pare veşnic.

Dac-aş da timpul înapoi,
S-ajung o clipã mai devreme
Sã-mi curm pornirea cãtre rãu,
Iremediabilul s-ar şterge.

“Dar ce-am fãcut?” mã scormonesc,
Uitându-mã cu spaimã-n urmã:
Nu se strãvede nici un semn,
Deşi sunt vinovat de moarte.

Dacã în mine, cel de-acum,
Simt un ecou al celui care
A fost gonit din Paradis?
Dacã sunt umbra celui singur
Fugind de fratele ucis?
De ce aud încã pe lespezi
Cum cad cei treizeci de arginţi?

21-22 aprilie 2014

Tags: , ,

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *