Poem franciscan

Maică – pădure, soră – lună,
Cumetre – ape, frate – soare,
Veniţi cu mine către Domnul
Că m-a chemat la El, azi-noapte,
Şi greu îmi e să mă duc singur.

Dar nu se-aude nici un foşnet,
Şi nici o undă nu tresare,
Norii acoperă lumina
Ce mă veghea din depărtare.

Nici verii-vulturi nu cutează,
Nici taica-vântul să îmi fie,
Până la capăt, călăuze,
Numai bunicul meu, pământul,
M-ar găzdui şi m-ar ascunde
Până s-ajung la Judecată.

Ce-am să-I răspund ca să-L înduplec?
Unde să fug din mine însumi?

El mi se-arată înăuntru,
Ca o sămânţă încolţită
Din care arborele suie
Îmbrăţişând cu mine cerul.

Tags: , ,

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *