Am citit un interviu al dlui. Liviu Antonesei cu Vasile Ernu, l-am citit pentru că mi-a fost semnalat întrucât numele meu şi al câtorva prieteni (Vladimir Tismăneanu şi Ioan Stanomir) apărea în el. Nu era vorba nicidecum de o polemică legată de istoria ideilor, de o dezbatere în jurul unor […]
Pentru că eşti aşa departe, Aştept să vii la mine-n vis, Nu vreau să-ţi spun ceva anume, Doar să te văd şi să te-aud, Chiar dac-ai părăsit demult Glasul şi chipul cunoscut. De sus te uiţi ca un premiant La mintea mea care se zbate Să nu rămână repetentă La […]
Ca şi Turgheniev, Cehov aparţine unei familii de spirite pentru care nuanţele contează mai mult decât tuşele profetice. Ca şi Turgheniev, Cehov este fidel unei poetici literare şi ideologice ce refuză fanatismul, în numele privirii ce poartă asupra umanităţii ce rămâne prin excelenţă imperfectă şi tentată de ratare. Ca şi […]
Comisarul de poliţie Ociumelov trece prin piaţă în manta nouă şi cu o legăturică în mînă. În urma lui, un vardist roşcovan duce sub braţ un ciurel plin cu agrişe confiscate. Împrejur, tăcere adîncă. În piaţă, nici ţipenie… Uşile dughenelor şi cîrciumilor stau căscate, ca nişte guri flămînde, şi se […]
Dar jubiliar – În loc de poşta redacţiei Orice prunc nou-născut trebuie spălat cu grijă, apoi, după ce l-ai lăsat să-şi vină în fire de pe urma primelor impresii, îi tragi o bătaie bună la spate, spunîndu-i de mai multe ori: „Să nu scrii! Să nu scrii! Să nu te […]
Doi prieteni se întîlniră la o staţie a liniei de cale ferată Nikolaevskaia. Unul era rotofei, celălalt – slab. Cel gras tocmai luase masa la restaurantul gării şi buzele, încă unsuroase, îi luceau ca nişte vişine coapte. Mirosea a vin de Xeres şi a Fleurs d’oranger. Slabul abia coborîse din […]
Se juca Vodevil cu travestiuri. Klavdia Matveevna Dolskaia-Kauciukova, o artistă tînără şi simpatică, sincer devotată artei sacre, năvăli într-un suflet în cabina ei şi începu să arunce de pe ea costumul de ţigancă, doar ca să îmbrace, cît ai clipi din ochi, o uniformă de husar. Pentru ca uniforma să-i […]
Din strada Alexandru Ioan Cuza se risipea o cruce de drumuri bătute, care legau Primăria de bulevardul principal, lăsând centrul vechi deoparte, cu toată conştiinţa lui. Istoria acestui loc era, ca orice cronică de viaţă, o ficţiune. Depinde cine o scrie şi cine o pricepe, cine o bănuie şi cine […]
„Kundera a scris Insuportabila uşurătate a fiinţei. Acest film este despre apăsarea insuportabilă a vieţii.” Béla Tarr O lume fără soare, asta ne prezintă Calul din Torino, ultimul film al lui Béla Tarr. Un Univers din care Dumnezeu a emigrat lăsându-şi creaţiile unele la mila celorlalte. O! şi cât de […]
„Pălăria florentină”, unul dintre ultimele spectacole montate de Silviu Purcărete, la Naționalul ieșean, depășește cu mult linia călduță a spectacolelor experimentale ce-și fac loc tot mai mult în acest teatru. Urmărind linia unei narațiuni teatrale clasice, cu o montare modernă, la granița cu minimalismul, spectacolul suprinde prin dinamismul scenic. Silviu […]
