Camera 231: săptămâna a patra Ceva negru undeva în panoramele din inima lui. Lalele de la soţii Tate îi trezeau lui Henry cheful să fie o lalea şi să nu dorească mai mult decât apă, decât lumină, decât aer. Însă nervii îi huruiau întunecat, nesupuşi, & sufocarea apărea, whiskey-ul vis […]
Să nu mă înţelegi greşit. Nu confunda viaţa cu arta. Viaţa e una, arta e alta. Scrie şi în dicţionar. Viaţa e cu ţ, arta nu e cu ţ. Arta e lungă, viaţa e cum dă Dumnezeu. Arta îmbată, viaţa nu iartă. De artă te saturi. Şi de viaţă […] […]
Tramvaiul înaintează încet- încet. Scârţâie din toate încheieturile. Se mişcă atât de încet încât, dacă ar fi vară şi nu ar avea geamuri, fluturii ar putea intra şi ieşi nestingheriţi fără să fie nevoiţi să se grăbească. Dar nu e vară, e iarnă. Iarnă albă şi încremenită. După ninsorile din […]
Mă plimbam prin Cluj într-o lungă vacanţă de vară, iar seara întâlneam chiar lângă piaţa centrală un domn la vreo 55 de ani care stătea aşezat jos, simpatic şi deseori la costum, adică avea el o haină de costum, deşi totul era jerpelit pe el. Îmi cerea o tigară şi […]
Ani de zile încercăm fiecare să ajungem undeva, nu ştim bine unde, dar “să ajungem”. Important e mai ales sentimentul că “am ajuns”: atunci când ai ajuns undeva ai bucuria de a vedea în spate drumul parcurs, de a şti că nu mai eşti pe drum ci poţi să laşi […]
“Ioane, actor să-l faci! Artist! Neapărat! Marile scene, marile roluri, finalurile apocaliptice, tragediile, Regele Lear, cortinele prăbuşindu-se, aplauze, catifele, femei plângând, gloria, gloria! Asta-l aşteaptă! Uită-te la el!”. Aşa-i spunea domnu’ Bruno bunicului. Se holbau la mine, mă bălăceam în groapa cu nisip. N-a nimerit-o, poate doar cu tragediile. Ei, […]
Sunt unele lucruri cu care te lupţi de foarte multă vreme, în sensul de „mult prea multă vreme”. O problemă care într-un fel sau altul e prea greu de rezolvat, o problemă care înclină în balanţă, deja de ani de zile, cât „tot restul vieţii”. Poate fi un lung șir […]
Pentru că eşti aşa departe, Aştept să vii la mine-n vis, Nu vreau să-ţi spun ceva anume, Doar să te văd şi să te-aud, Chiar dac-ai părăsit demult Glasul şi chipul cunoscut. De sus te uiţi ca un premiant La mintea mea care se zbate Să nu rămână repetentă La […]
Comisarul de poliţie Ociumelov trece prin piaţă în manta nouă şi cu o legăturică în mînă. În urma lui, un vardist roşcovan duce sub braţ un ciurel plin cu agrişe confiscate. Împrejur, tăcere adîncă. În piaţă, nici ţipenie… Uşile dughenelor şi cîrciumilor stau căscate, ca nişte guri flămînde, şi se […]
Dar jubiliar – În loc de poşta redacţiei Orice prunc nou-născut trebuie spălat cu grijă, apoi, după ce l-ai lăsat să-şi vină în fire de pe urma primelor impresii, îi tragi o bătaie bună la spate, spunîndu-i de mai multe ori: „Să nu scrii! Să nu scrii! Să nu te […]
