Jocuri, şaorme şi pancarte

Tramvaiul înaintează încet- încet. Scârţâie din toate încheieturile. Se mişcă atât de încet încât, dacă ar fi vară şi nu ar avea geamuri, fluturii ar putea intra şi ieşi nestingheriţi fără să fie nevoiţi să se grăbească.

Dar nu e vară, e iarnă. Iarnă albă şi încremenită. După ninsorile din ultima vreme, după dezăpeziri, lupta autorităţilor cu presa, declaraţiile şi acuzele, după toate astea, mormanele de zăpadă stau tăcute pe marginile străzilor. Sunt atât de înalte încât ajung până la geamurile tramvaiului. La unele blocuri zăpada s-a aruncat în grădinile din faţa scărilor. S-a adunat atât de multă încât cetăţenii de la parter nu mai au peisaj. Dacă se uită pe geam nu mai văd strada. Văd doar mormane de zăpadă.

Şi tramvaiul se târăşte încet printre grămezile de zăpadă. Parcă am înainta prin tranşee. La o staţie urcă un grup gălăgios de liceeni. Băieţi şi fete se aşează de-a valma pe scaunele goale. Cu ghiozdane, geci, bocanci şi picioare unele peste altele, se aşează fiecare după rang, gabarit şi tupeu.

– Bă, da’ încet mai merge tramvaiul ăsta, zice unul.
La un moment dat, stupoare. Tramaviul scârţâie şi se opreşte de tot. Vatmanul deschide uşa şi coboară.
– Ia uite mă. Ce a făcut mă? se impacientează liceeanul de mai înainte. Se duce în faţă să se uite. Coboară chiar din tramvai. Vreo doi-trei colegi se îmbulzesc după el.
– Tu stai mă dracu’ aci, se zdropşeşte ultimul către unul mai mic şi cu faţa cam dezordonată.
Stupoare, aşteptare, cercetări.

– E un tir oprit pe linia de tramvai mai în faţă, se întoarce cercetaşul cu ştiri. Cred că are pană.
– Am pus-o. Aici rămânem, zice unul mai panicard.
Urcă înapoi în tramvai, dau din picioare, bat diverse ritmuri cu palmele pe genunchi. Se vede că nu au stare.
– Mamă, îmi vine să mă dau jos şi să-l împing, zice cercetaşul de mai înainte.
Apoi se întoarce către un coleg.
– Fraiere, m-ai adăugat şi pe mine pe facebook?
– Nu mai am mă facebook, l-am dezactivat, răspunde fraierul cu obidă.
– Cum mă să nu mai ai facebook?
– Da mă, am făcut test d’ăla dacă sunt obsedat de facebook şi mi-a ieşit că sunt, şi l-am dezactivat.
– Eu nu prea stau aşa mult pe facebook, zice altul. Mai intru câteodată să mă joc. M-am jucat pe ăla cu păcănelele şi pe ăla cu ferma.
– Şi eu m-am jucat pe ăla cu păcănelele, zice unul, da’ am pierdut toţi banii şi n-am mai intrat. Că dup’aia trebuie să bagi tu bani adevăraţi.
– Păi îţi dă ei alţi bani fraiere. La fiecare 4 ore îţi dă 100 de dolari.

– Du-te bă că eu am intrat a doua zi la prânz şi nu aveam nimic.
– I’auzi ce fraier e ăsta. Păi trebuie să le deschizi măh, să dai acolo la “open”.
Vatmanul se întoarce vijelios. Tramvaiul se pune în mişcare. Se pare că tir-ul a ieşit de pe linie. Liceenii se înviorează. Se reaşează pe scaune.
– Mamă, abia aştept să ajungem ca să-mi iau o şaormă.
– De unde îţi iei, di colo din staţie? Bă, să nu mai iei de acolo că nu e bună. E vreo 9 lei şaorma mare da’ e mică cât palma. Şi îţi bagă în ea la varză şi la cartofi la greu. Şi carne numai un pic.
– Da, zice altul, am luat şi eu de acolo şi aşa e, mi-a pus la varză în ea la greu. Mai bine treci strada şi mai mergi un pic şi e alt loc de unde e bună. Sau mai bine îţi iei şniţel la lipie. Tu ştii ce bun e? Îţi dă un şniţel uite atâta de mare şi îţi pune cartofi şi sos cât vrei. Îmi luam mereu când eram în generală. Era 5 lei. Acuma e 8 sau 9 lei.

Tramvaiul îşi continuă drumul metodic. E încet, dar sigur.

– Fată, tu nu mai zici nimica? se întoarce un tip către una din fete.
– Lasă-mă că nu am chef, sunt răcită, zice respectiva.
– Păi hai pe la mine că îţi dau eu un paracetamol, un medicament, ceva.
– Iubirea e medicamentul, zice ăla micu’ cu faţa dezordonată.

Abia a scăpat cu fuga săracu’. Dacă nu era iute de picior ieşea jumulit. Se ascunde prin tramvai urmărit de privirea de viperă a duduii.
Într-un final ajungem. Lumea coboară şi se împrăştie printre zăpezi. Îmi continui drumul pe jos. Lângă o intersecţie văd un morman mare mare de zăpadă. Pe el tronează o pancartă pe care scrie cu litere de o şchioapă: “Aici sunt banii dumneavoastră”.

2 Comentarii

  1. ce dracu facultati si mastere sint astea? FMM-UCB Pitesti si MRU-UP Bucuresti…

    • Remus Petrache Remus Petrache says:

      Nu am studiat la cele mai bine cotate universitati din lumea asta, dar am fost prezent la cursuri, am luat examenele „pe bune”, fara sa dau spagi sau „atentii” profesorilor si am invatat ca se scrie corect cu „sunt” nu cu „sint”.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *