Nu spun nimic nou când afirm ca fiecare vârstă are farmecul ei. Copilăria înmagazinează esenţa cunoaşterii lumii înconjurătoare. Ne întoarcem cu gândul la ea pentru a regăsi confortul lumii văzute de ochii copilului din noi. Tinereţea şi maturitatea sunt pentru vise, dăruiri şi împliniri. Vârsta a treia, de aur, a […]
Aprilie, Săptămâna Patimilor. Din nou printre copiii de la Aluniş, răcit cobză şi chinuit de o cumplită rinită alergică. Revin cu drag pentru copii (ce vină au ei?), dar cu silă şi dezgust pentru Sistemul care ne avortează pe unde are chef şi pentru naveta care îmi mănâncă zilele, nervii […]
Trebuie să recunosc, de vreo doi ani, în sinea mea am intrat într-un fel de paralizie completă. Şi mă gândesc tot mai des la ce spune sociologul meu preferat, Zygmunt Bauman, anume că semănăm cu nişte peşti care funcţionează corect pentru semnalele cunoscute, însă dacă primesc semnale contradictorii intră într-un […]
De ce a funcţionat, totuşi, timp de şase ani, relaţia mea cu Diana? Sigur, a mers nu doar datorită faptului că ne iubeam cu iubirea aia de copii care descoperă mimesisul, dar şi din nişte motive pe care îmi dau seama că altcineva le-ar putea considera astăzi de-a dreptul derizorii. […]
Pupile reflectîndu-se dilatate -n pelicule-n culori metalizate. Papile inflamate oglindite -n cristale de zahăr tos. Şi dăngănitul infam al clopoţeilor raspîndind un miros de (fier carbon fier oxid). no fun, no future, low fi nimic nu voi precupeţi ca să şterg orice urmă de impresie bună pe care-aş fi putut-o […]
Orice facem mecanic ne goleşte de sens. Fericirea este surpriză, respiraţia tăiată, bucurie. E plinătate. Ca o găleată plină, pe care vântul nu poate să o plimbe de colo-colo. În mod tradiţional, se spune că genele, evenimentele şi valorile sunt cei mai importanţi factori determinanţi ai fericirii. Noile curente predică […]
Receptarea jurnalului de existenţă al lui Alice Voinescu este una esenţial frustrată, înşelată, contrariată. Monica Lovinescu se declară profund dezamăgită de vertijurile sentimentaloide ale acestei scriituri intime. Nicolae Manolescu constată o supralicitare a veleităţilor literare ale aceluiaşi jurnal. Dan C. Mihăilescu apasă pe dimensiunea (u)morală şi didactică a scrierii, iar […]
Nu știu cum îi cheamă. Vin mereu amândoi la pachet, purtând pulovere roșii și zâmbete identice pe față. Poate ca ar trebui să poarte un nume, din moment ce știu cotloane ale cămării și balconului meu. Din moment ce m-au văzut în pijama, în trening, bolnavă sau zglobie. Poate că […]
Măcar o dată în viaţă toată lumea caută să ajungă la un nou stadiu de conştiinţă: în acele momente unii beau sau fumează, alţii citesc zeci de cărţi sau ies în disperare în toate părţile şi întâlnesc zeci de oameni… de fapt cu toţii caută o secundă de “ridicare” peste […]
Marii actori sunt asemeni poeţilor – au în vinele lor un sânge care arde, până la capăt, trezind energii la care oamenii de rând pot doar visa. În privirea lor se regăseşte un intreg univers de nuanţe, iar gesturile lor deschid porţile larg, visării. Viaţa lor nu poate fi judecată […]
