Dacă pentru Paul Celan poemul nu e altceva decât o strângere de mâini adevărate, care implicau deja intrarea într-o comuniune tacită a unor vibrații ― până atunci separate ―, în rezonanțe comune, în poemele Ioanei Burghel rezonanțele se succed textual, în pofida tăcerii care, după intuițiile lui Mallarmé și ale […]
Toți știm cum arată sau cum ar trebui să arate o carte frumoasă, care să atragă de la prima atingere, să vrăjească. Mă refer la acel stil inedit, de concepere grafică, la viziunea artistului. A găsi una care să întrunească toate condițiile bunului gust e o raritate. Cu volumele de […]
Cunoaștem faptul că sunteți poetă și artist plastic. Și dincolo de aceste două ipostaze, ce ar trebui să mai cunoaștem, cine sunteți dumneavoastră, doamna Floarea Țuțuianu? Cum interpretăm acel „trup care se dă la cuvinte”? Eu cred că celebra definiție dată poetului: „un pește care trăiește pe uscat și vrea […]
Mai este o noapte Până la o mie de nopți. Se stinge verdele. De mult, Ochii lui nu mai strălucesc. În inima ei, cosașul nopții Cântă ultimul marș al lumii. Bufonii venerează linia vieții, Glezna, ce scaldă rubine. Ea își reazemă fruntea De ape sărate. Râde. Întinderea e albastră. Fuge […]
cum ar fi să descriu ceața să murmur că-mi place să o privesc hipnotic până la epuizare ca pe o pânză neterminată din pictura impresionistă ceața de afară e anestezic inhibă simțurile transferă energii adaugă straturi de realitate apropie și îndepărtează accentuează logica lucrurilor mărunte ceața învăluie domol cuvintele când […]
Acum, nu mai sunt în poveste. Pereții ei sunt în altcineva. Mă privești, îmbrăcat în haine de gală. Povestea mea aleargă Cu flacăra, drept brățară. Umblu și confund Căderea cu înălțarea. Invizibila aritmetică, Un muzeu mort. Povestea mea se scutură Ca hazardul. Cineva vrea s-o citească. Umblă în vârful picioarelor […]
Crinei Ce bine-ar fi de-ar fi un Ghirlandaio să-ţi prindă-n mână, cu-a lui mână, creta ori un cărbune stins care să lase, pe-o hârtioară, semnul spre Valletta. Să dormi uşor, ca praful de pe fluturi, şi să nu-ţi pese de cuţit ori gheară, Iar când faci ochi, […]
Sunt o poetă minoră care va plimba tava literaturii române pe la curţile europene. Degeaba Măsura unei femei este dată de glezna subţire şi încheietura mâinii. De aceea Martha Bibesco a ţinut în erecţie capetele atâtor bărbaţi luminaţi iar Elena Văcărescu în fotă şi ie. Niciunul Lucian Blaga […]
miros a moarte, în fiecare zi din ce în ce mai mult. îmi spăl trupul în rîuri de lapte, ca la început dar tot a moarte miros. se apropie încet îmi creşte în carne şi iese prin piele o recunosc, m-a vizitat de atîtea ori, mi-a furat rudele, le-a dus […]
Fharmakon Zi cenușie, cameristele ploii au ridicat jaluzelele – sângele nopții s-a scurs în rigole. La ghișee de aur sunt angajați autorii de versuri bine lucrate – pasărea zboară spre cer. Magmă pulsatorie sub asfalt, copacul singur în calea vântului rece – siberie a sufletului, tu […]
