56

bizarmiros a moarte, în fiecare zi din ce în ce mai mult.

îmi spăl trupul în rîuri de lapte, ca la început

dar tot a moarte miros. se apropie încet

îmi creşte în carne şi iese prin piele

o recunosc, m-a vizitat de atîtea ori,

mi-a furat rudele, le-a dus în albia

celor ce nu s-au mai întors. şi eu

încet, încet, prind mirosul ei.

nu găsesc leac, mor în mers

mă voi risipi în aer

putredă pînă la os,

praf la urmă

fără miros…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *