Crinei
Ce bine-ar fi de-ar fi un Ghirlandaio să-ţi prindă-n mână, cu-a lui mână, creta
ori un cărbune stins care să lase, pe-o hârtioară, semnul spre Valletta.
Să dormi uşor, ca praful de pe fluturi, şi să nu-ţi pese de cuţit ori gheară,
Iar când faci ochi, când pleoapele îţi scuturi, să poţi alege: dimineaţă, seară.
Şi să porneşti ca linia, subţire, ce tremurul şi-l pierde prin nisipuri.
Nu-ntoarce capul, umbra nu e umbră, şi-nchipuirile-s lipsite, azi, de chipuri.
Când insula se va iţi din apa-naurită-n praf de turmeric,
atunci să-ţi potoleşti degrabă graba, să-ţi pui cercei, să mai aştepţi un pic.
E ziua nesfârşită ca un tată ce îşi răzbună calm, firesc, fetiţa
Pe care creta-a desenat o fată, şi-un 11, mai apoi, peniţa.
Robert Şerban
(n. 1970, Drobeta-Turnu Severin) este scriitor, jurnalist şi editor. Absolvă cursurile Facultăţii de Arte şi Design şi pe cele ale Facultăţii de Construcţii, ambele din Timişoara. Are o prezenţă apăsată in viaţa culturală a Timişoarei: simpozioane, conferinţe, lansări de carte, articole in presa locală. Conduce Editura Brumar, unde publică volume ale unor poeţi, prozatori şi eseişti de calitate. Poeziile lui sunt traduse în engleză, franceză, polonă, cehă, olandeză, norvegiană, suedeză, arabă, ucraineană etc. Ca poet, primeşte premii din partea Uniunii Scriitorilor, precum şi a revistelor Observator cultural, Luceafărul, Poesis etc. Ca jurnalist şi om de televiziune, i se decernează Premiul Tanărul Jurnalist al anului 2002, Premiul pentru Talk-show TELEVEST, Premiul Festivalului Internaţional al Televiziunilor Locale şi Regionale, Premiul Festivalului 7 ARTE, Premiul SIMFEST 2011 etc. Pe lângă volumele proprii, apare într-o serie de volume colective (Cartea cu bunici, Răcani, pifani şi veterani, O mie una de poezii româneşti, Scriitori pe Calea Regală, Odă la Vodă, Prima mea beţie etc.). Cărţi: Fireşte că exagerez, Odyssex, Piper pe limbă, A cincea roată, Barzaconii, Ochiul cu streaşină, Cinema la mine-acasă, Moartea parafină.
Splendid, Robertino, iar cine maninca căcat ca poezia nu mai suportă prozodie si rima, muzică explicita și ritmuri interioare celeste, ci doar zoaiele imediatului și agramatismele camuflate prin impertinenta, sa mai mănânce încă un căcat, cât casa, și din partea mea!
Chiar m-a frisonat acest poem-balada, cântat la umbra unui tinere sălcii spre unduire și maturizare de tocmai bardul roditor. Foarte fain de viu! Felici-tokuri!