1. Laura Covaci – spaime și angoase Laura Covaci (născută în 1964) este, cu siguranță, pictorița pe care o cunosc de la începuturile ei, cu toate etapele sale creatoare – de la personajele diforme din foarte tinerețea ei, la făpturile postumane și la păpușile recreate mult mai târziu, la maturitate. […]
Numele lui Gustav René Hocke (1908-1985) se leagă, în cultura noastră, de lucrările publicate în mai multe ediții: „Lumea ca labirint” și „Manierismul în literatură”. Istoricul cultural este însă și autorul unui amplu studiu dedicat jurnalului european: „Europäische Tagebücher aus vier Jahrhunderten.” Studiul, însoțit de o antologie a celor mai […]
Fotografia nu este o reproducere plată a realităţii, ci un efort de a o regândi şi reformula. Tunelul fotografic este calea de acces către această lume care se naşte, o dată cu întâlnirea dintre ochi şi spaţiul pe care îl explorează. În ziua aceea ne-am povestit îndelung despre lumină și […]
Baudelaire era de părere că cel mai bine scriu despre poezie poeții înșiși; fără să fiu pe deplin convins că are dreptate (fiindcă marea critică de poezie română nu a fost totuși făcută de poeți), sunt totuși nevoit să constat că, cel puțin în ce privește comentariile despre poezia română […]
Într-un articol de acum câțiva ani, în care propuneam o busolă (4 direcții principale) de reorientare a versului nostru (textul, apărut în Cuvântul, este încă disponibil aici), vorbeam de mișcările Flarf din occident, poezia construită cu ajutorul motoarelor de căutare; între timp mă bucur să văd că avem poeți ca […]
Dragă Radu, ultima dată când am văzut pe cineva murind şi apoi revenind la viaţă la distanţă de numai câteva cuvinte a fost pe 27 mai. Mi-a luat ceva timp până când am înţeles că nimic din ce ni se spune despre poezie nu m-a ajutat vreodată. Aşa că nu […]
În logica macro a culturilor şi civilizaţiilor, poezia e, pe cât se pare, o chestie comună, prea comună, atât de comună, încât nici nu prea contează. O spune aproape pe şleau pe blogul Soirs (adică aici: http://soirs.wordpress.com/2011/10/11/989445/#comments) autorul acestuia, un om pe care-l admir mult (deşi nu ştiu cine e, […]
“ Les Amants”, al doilea film al lui Louis Malle, este dominat de aceeaşi putere tulbure şi iraţională a dragostei ce pătrunde şi în “ Ascensor pentru eşafod”. Iubirea este, în acest diptic al lui Malle, energia ce răbufneşte dincolo de suprafaţa burgheză, rupând legăturile moralităţii convenţionale şi iscând patimile […]
În 1931, Drieu la Rochelle publică “ Le feu follet”. În 1945, scriitorul alege să se sinucidă, la fel ca şi artistul care îi inspirase opera- o sinucidere destinată să evite inevitabilul, condamnarea la moarte pentru colaboraţionism cu ocupantul, ca şi în cazul lui Robert Brasillach. În 1963, Louis Malle […]
Debutul lui Louis Malle în 1958,cu “ Ascensor pentru eşafod” , stă sub semnul capodoperei. Şi aceasta nu doar pentru că textul cinematografic este organizat cu claritatea simfonică a perfecţiunii, ci şi pentru că, dincolo de crusta eleganţei memorabile şi a jocului actoricesc fără fisură, se află , mocnind, păcatul, […]
