Revistele complet incolore nu rezistă, se sting în tăcere şi în linişte. Bineînţeles că partidele noastre literare sunt în genere confuz conturate. De la unele nu obţii în ruptul capului o expunere clară a convingeilor lor; altele scapă doar cu nişte aluzii…
Altele se exprimă parcă la comandă, dar cu toate acestea parcă nici ele nu cred în ceea ce spun; cele dintr-a patra categorie se retrag în teritoriul neguros al frazelor austere, al frazelor complicate, al stilului lipsit de sens – descurcă-te cum ştii.
[…] Arta nu trebuie stingherită cu tot felul de scopuri, nu trebuie să i se prescrie legi, nu trebuie derutată, pentru că şi fără asta are destule obstacole neaşteptate, multe ispite şi abateri care sunt inseparabile de viaţa istorică a omului. (Feodor Dostoievski, Despre literatură şi artă, trad. de Nicolae Iliescu şi Albert Kovács)
