“ Les amants”- cântecul dragostei

“ Les Amants”, al doilea film al lui Louis Malle, este dominat de aceeaşi putere tulbure şi iraţională a dragostei ce pătrunde şi în “ Ascensor pentru eşafod”. Iubirea este, în acest diptic al lui Malle, energia ce răbufneşte dincolo de suprafaţa burgheză, rupând legăturile moralităţii convenţionale şi iscând patimile ce redesenează destine.

La fel de fascinantă şi de enigmatic- pasională ca şi în debutul regizoral al lui Malle, Jeanne Moreau acordă personajului ei o adâncime a vibraţiei privirii şi gesturilor ce desfide imaginaţia epocii şi provoacă reacţii de pudoare victoriană în Statele Unite. Prizonieră a unei căsnicii sterpe şi provinciale, legate de un soţ maniac şi frigid,( Alain Cuny), atrasă , irezistibil, de fantasma aventurilor pariziene şi de farmecele îndoielnice ale unui play boy tomnatec, (Jose de Villalonga), Jeanne Tourneur este, în prima secvenţă narativă a istoriei lui Malle, o comună şi interşanjabilă femeie bovarică, parte din universul de fiinţe vide şi frivole al înaltei societăţi.

Un singur detaliu întunecă perfecţiunea hedonistă a unei vieţi ca oricare altele, împărţită intre amant şi soţul absent şi monoman: o nelinişte stranie, o nostalgie pentru sentimentele pe care nu le-a încercat niciodată, atingerea continuă a tristeţii pe care prietenele ei nu pot să o înţeleagă, asemeni unui morb ce o devoră, cotidian.

Transformarea, hipnotică, a femeii adulterine şi bovarice în fiinţa încărcată de energia dragostei este provocată de o pană de automobil şi de un accident al destinului. O dată cu tânărul arheolog ( Jean-Marc Bory ) în casa austeră şi în parcul impresionist al familiei Tourneur intră iubirea, pasionată şi teribilă, pe care Jeanne o putuse doar imagina până atunci.

În decorul nopţii luminate de o lună ce coboară către pământ, miracolul se petrece cu simplitatea miturilor antice.

Atingere lângă atingere, corp lângă corp, cei doi sunt prinşi în ţesătura pădurii, câmpului şi a râului. Barca alunecă pe firul apei, ducând mai departe acest ritm al săruturilor din care artificialitatea a dispărut, pentru totdeauna. Perfecte şi lunare, imaginile din “ Les amants “ sunt un cântec al dragostei, un cântec al pasiunii şi al libertăţii, un cântec ce rupe cătuşele conformiste în care femeia superficială era prinsă până atunci, un cântec al dragostei în care ritmurile lui Brahms posedă vigoare obsesională, un cântec al dragostei rafinat şi primordial, un cântec al dragostei pe fundalul căruia mâinile iubiţilor se întâlnesc şi se strâng.

Din această noapte fără de sfârşit cresc zilele care urmează. Drumul care se deschide în faţa celor doi nu este scris, încă, dar nimic nu mai poate fi la fel. Eleganţa apăsătoare a coliviei aurite lasă loc întinderii incerte şi luminoase a libertăţii inimii.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *