Fotografia nu este o reproducere plată a realităţii, ci un efort de a o regândi şi reformula. Tunelul fotografic este calea de acces către această lume care se naşte, o dată cu întâlnirea dintre ochi şi spaţiul pe care îl explorează. În ziua aceea ne-am povestit îndelung despre lumină și […]
Baudelaire era de părere că cel mai bine scriu despre poezie poeții înșiși; fără să fiu pe deplin convins că are dreptate (fiindcă marea critică de poezie română nu a fost totuși făcută de poeți), sunt totuși nevoit să constat că, cel puțin în ce privește comentariile despre poezia română […]
Într-un articol de acum câțiva ani, în care propuneam o busolă (4 direcții principale) de reorientare a versului nostru (textul, apărut în Cuvântul, este încă disponibil aici), vorbeam de mișcările Flarf din occident, poezia construită cu ajutorul motoarelor de căutare; între timp mă bucur să văd că avem poeți ca […]
Dragă Radu, ultima dată când am văzut pe cineva murind şi apoi revenind la viaţă la distanţă de numai câteva cuvinte a fost pe 27 mai. Mi-a luat ceva timp până când am înţeles că nimic din ce ni se spune despre poezie nu m-a ajutat vreodată. Aşa că nu […]
În logica macro a culturilor şi civilizaţiilor, poezia e, pe cât se pare, o chestie comună, prea comună, atât de comună, încât nici nu prea contează. O spune aproape pe şleau pe blogul Soirs (adică aici: http://soirs.wordpress.com/2011/10/11/989445/#comments) autorul acestuia, un om pe care-l admir mult (deşi nu ştiu cine e, […]
“ Les Amants”, al doilea film al lui Louis Malle, este dominat de aceeaşi putere tulbure şi iraţională a dragostei ce pătrunde şi în “ Ascensor pentru eşafod”. Iubirea este, în acest diptic al lui Malle, energia ce răbufneşte dincolo de suprafaţa burgheză, rupând legăturile moralităţii convenţionale şi iscând patimile […]
În 1931, Drieu la Rochelle publică “ Le feu follet”. În 1945, scriitorul alege să se sinucidă, la fel ca şi artistul care îi inspirase opera- o sinucidere destinată să evite inevitabilul, condamnarea la moarte pentru colaboraţionism cu ocupantul, ca şi în cazul lui Robert Brasillach. În 1963, Louis Malle […]
Debutul lui Louis Malle în 1958,cu “ Ascensor pentru eşafod” , stă sub semnul capodoperei. Şi aceasta nu doar pentru că textul cinematografic este organizat cu claritatea simfonică a perfecţiunii, ci şi pentru că, dincolo de crusta eleganţei memorabile şi a jocului actoricesc fără fisură, se află , mocnind, păcatul, […]
Arta nu este deloc o valoare absolut autonomă, cum susţin cei mai mulţi esteticieni. Mai bine-zis, este doar dintr-un punct de vedere ultramodern autonomă şi antipragmatică, pentru că valoarea artistică include, diacronic, şi categorii de valori aparent extraestetice. Autonomizarea artei este un proces care survine târziu, după Renaştere, iar modernitatea, […]
La prima vedere, peisajele par o ramură rebelă pe trunchiul creaţiei lui Ilie Boca, un apendice, un repaus sau un divertisment personal, în orice caz, o parte minoră în ansamblul operei fostului elev al lui Alexandru Ciucurencu. Ele frapează prin realismul lor nedisimulat şi aparent fără rezerve, prin absenţa oricărei […]
