Maria regina României, „Jurnal de război. 1917–1918” (4)
(…) Mai târziu a venit Barbu, l-am inspirat cu ultima mea speranţă pe cale să se stingă, iar el m-a privit pe jumătate cu milă, pe jumătate cu admiraţie pentru flacăra din mine, care nu moare niciodată şi care mă oţeleşte iar şi iar ca să ţin piept noilor încercări. […]





