Maria regina României, „Jurnal de război. 1917–1918” (5)

Am văzut consternarea înscrisă pe toate chipurile. L-am chemat pe Carol şi l-am întrebat ce măsuri se iau. Mi-a spus că Berthelot ceruse să fie primit de Nando şi că venise deja. Chiar atunci a apărut şi Barbu, palid şi îngrozit, şi am hotărât pe loc să trimitem după Prezan.
Toate acestea se petreceau în timp ce jumătate dintre oaspeţi nu ştiau nimic, iar Pinx cânta o muzică minunată. Umblam din loc în loc ca într-un vis înfiorător, dar îmi întăream toţi nervii pentru luptă.

Maria regina României
Jurnal de război. 1917–1918
Ediţie integrală, necenzurată

Ediţie îngrijită de Lucian Boia
Traducere de Anca Bărbulescu
Humanitas, 2015

Ce anume s-a întâmplat între Berthelot şi Nando nu am mai aflat, dar am impresia că Berthelot a plecat de la el profund deziluzionat, cred că Nando îşi pierduse ultima şansă de a se purta ca un bărbat şi ca un soldat, nu doar ca un rege constituţional care nu-şi asumă nici o răspundere şi îngăduie ca ideile lui despre onoare să fie înceţoşate de o haită de politicieni şubreziţi, înfrânţi şi secătuiţi de puteri şi de un aventurier cu voinţă de oţel şi ambiţii formidabile.
Nu pot descrie toate etapele luptei pe care am dus-o în noaptea aceea, cu Carol alături. Ne-am încordat toţi nervii, toate simţurile într-un ultim şi disperat efort de a-l face pe Nando să scoată sabia din teacă şi să apere onoarea ţării lui în numele unei ospitalităţi jignite. Dar a venit l’Homme du Malheur şi s-a optat pentru jumătăţi de măsură – s-a ales calea laşilor, calea sclaviei şi a umilinţei.
Regina-Maria_jurnal-de-razboi-2.
Îmi jucasem ultima carte şi pierdusem!

(…)

Dar am pierdut – iar Nando arăta ca un om cu raţiunea destrămată, în noaptea aceea ne-am temut pentru sănătatea minţii lui, ne-am temut că poate, în disperarea lui sfâşiată şi chinuitoare, va face un gest disperat ca să nu fie nevoit să decidă.
Ce soartă crudă trebuie să fie când eziţi întruna şi nu vezi limpede ce vrei! De tortura aceasta am fost scutită, eu ştiu întotdeauna ce vreau şi în privinţa aceasta nu am de înfruntat nici o ispită către înfrângere, nici o îndoială asupra dreptului meu sfânt de a urma ceea ce mie mi se pare singura cale…
Dar, cu toate acestea, am fost înfrântă: le mal triompha du bien!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *